Carnea vegetarienilor, cum zicea cineva…
Cand din toti proștii, nimeni nu (mai) este prostul tau, atunci (poate ca) esti prostul prostilor.
Intr-o anumita discutie despre bunul simt in biserica, omul Iacob Coman a spus ca in biserica uneori este mai rau ca in gara: in gara intri, ai luat trenul si te-ai dus; in biserica sunt unii care mereu intra si ies, intra si ies.
Vazut-am destule din astea…
Frate-meu, spre completare, zise: Continue reading
“multumirea mea consta din toate nemultumirile celorlalti: sunt multumit ca ei sunt nemultumiti, sunt multumit si de faptul ca eu sunt multumit”
“problemele nu s-au rezolvat si sunt multumit ca nu s-au rezolvat”
“multumirea asta sporeste in avalansa. eu am o multumire; eu sunt multumit ca am o multumire, deci dintr-odata am doua multumiri”
Pentru ca “Mere ş-aşa” si/sau Continue reading
– Ai vazut pe acolo femei in pantaloni? ma intreaba vadit interesata ce lucruri am mai vazut pe cealalta parte a Pamantului.
– D’apoi tu crezi ca trebuie sa mergi pana acolo ca sa vezi femei in pantaloni?! intreb uimit de intrebarea ei…
– Ai vazut? insista cu intrebarea… informatia este de importanta vitala, pare-se.
Continue reading
“Ai si tu telefon, esti cineva. Hai de acolo!”
In mod normal un pe lucadomaxist de rand nu-l intereseaza informatii despre scriitor. Tot ceea ce conteaza este ca scrie frumos si te face sa te simti bine citindu-l.
Daca-l intrebi pe un lucadomaxist ce stie despre scriitor, de obicei o sa-ti raspunda cu o candoare copilareasca “Nu stiu; dar scrie asa fain!!!”. Aproape ca-ti da senzatia ca ridica ignoranta la nivel de calitate…
Pentru ca nu ma consider lucadomaxist, am avut curajul sa caut macar ce prieteni are omul, pentru ca “cine se aseamana se aduna”.
Noh, bun! In baza carui rationament ai putea sustine ca ce scrie el e bun de citit, dar ce canta colaboratorii lui nu-i bun de ascultat?
Hai sa aruncam o privire, sa tragem un pic cu urechea. Prima data, un video in care iubitul scriitor isi prezinta colaboratorii.
Si acuma sa-i vedem pe fiecare din ei in actiune:
TobyMac:
Desi se spune ca e (mult) mai important ceea ce faci decat ceea ce zici, de (prea) multe ori se tine minte (exact) ce ai zis, dar se uita (cu totul) ce ai facut.
“când albă ţi-e pâinea, priveşte tărâţa”
“ce greu se păstrează în viaţă obrazul, uşor poţi s-ajungi port de câine”
“Nu ne-am vazut de-un car de zile!”
“Tu esti de vină” imi zise fara sa clipeasca. “Eu te-am pus sa mergi pe acolo?!”
“Ce-ai facut de cand nu te-am vazut?”
“Lucruri evidente: dobă!” spuse buricându-se pentru a-si scoate in evidenta investitia personala.
Comentarii recente