1km==1024m; 27:12:3
Atunci cand cineva doareste sa vorbeasca ceva doar cu tine, de multe ori foloseste expresia “sa vorbim intre patru ochi”. Adicatelea, “sa fim doar noi doi cand vorbim”.
Ei bine, nu prea sunt de acord cu vorba asta. Mai bine ar fi sa se spuna “sa vorbim intre patru urechi”.
De ce?
atat timp cat nu voi avea pretentia
sa fie luata in considerare o parere de-a mea
pe care nu am curajul sa mi-o asum
(adica: “spune-i, dar nu-i spune ca am zis eu”),
Continue reading
Undeva in Bihor se afla zona Sighistel, un loc despre care multi nu stiu si e mai bine asa, poate…
Este un loc de o salbaticie rara, natura este aproape neatinsa de oameni.
In zona sunt o sumedenie de pesteri, cifrele pe care le-am gasit variind de la 160 de pesteri / 15 km patrati pana la 200 de pesteri / 10 km patrati. Multe, in orice caz. De notat si denumirile oarecum ciudățele: Drăcoaia, Pișolca, Gaura Fetii. Voi reveni cu cateva poze si de la pesteri.
Am vizitat Sighistelul. Splendid! Dar cuvintele nu-si au rostul atunci cand avem poze (da! aparatul foto nu poate sa cuprinda maretia naturii!).
Pestera Drăcoaia este una din pesterile de pe valea Sighistel care se pot vizita fara sa ai permisiune de pe la nu stiu cine. Oare numele i-o fi venind de la sumedenia de lilieci din ea?
Dupa cum ziceam, pe valea Sighistelului sunt multe pesteri. Pe harta care o aveam cu mine, prima pestera nota era Pestera cu Porti.
Nu o sa-ti vina sa crezi ce am gasit la locul indicat!
O pestera mica de pe valea Sighistel. Desigur, nu este frumos sa te intrebi ce-i cu denumirea asta.
Pişolca este o pestera de pe valea Sighistel; de vizitat pe vreme secetoasa – este apa inauntru. De revenit, nu am putut intra mult, pentru ca era prea multa apa. De aici i s-o fi tragand si numele, desigur…
Stii si tu povestea aia cu Ionel (sau cum s-o fi numind, ideea este sa aiba nume romanesc) cel mincionos; acela care intr-o buna zi a pacalit satenii ca au venit lupii la oi; iar cand intr-o rea zi lupii chiar au venit, satenii nu l-au mai crezut, el pierind impreuna cu oile mancat de lupi.
Nu stiu la tine cum a fost, dar cand eram in clasele mici se intampla uneori sa trebuiasca sa stau seara ca sa-mi mai termin cate o tema la ceva.
De obicei imi faceam temele cand veneam de la scoala, chiar inainte de a ma dezbraca de hainele de scoala. Daca insa scapam momentul acela potrivit, atunci acela eram! Ma luam cu joaca si cu alte lucruri mai importante si numai, iaca, seara!
A fi multumitor, zic.
Probabil ca esenta egoismului este sa fii multumit, dar nu multumitor.
Precis cunosti si tu persoane care atunci cand vine vorba ca-s dezordonate, riposteaza: “Ce?! Eu stiu de unde sa le iau!”.
Cu adevarat, Continue reading
GhitaB
Comentarii recente