Necazuri metro-ui-skype-esciene

Versiunea asta metro de la skype, blestemata versiune 6.22.60.107, a umplut de nervi utilizatorii de pe intreg globul pamantesc.

Pe langa ca au bagat reclame, au mai facut cateva chestii care pur si simplu consuma spatiu geaba: un spatiu de 2 hectare patrate pentru avatar, nume si status message (ca sa nu mi le uit probabil), o suprafata la fel de mare pentru doua linkuri complet inutile “Home” si “Call phones”, plus niste titluri cat casa pentru “CONTACTS” si “RECENT”.

Continue reading

Programatorii şi mesajele de (t)eroare

Pentru un programator conteaza in primul rand ca aplicatia sa functioneze corect. Erorilor din aplicatie le atribuie anumite coduri  pentru a le putea indetifica mai usor. La urma urmei, programatorul e mai prieten cu cifrele decat cu literele.

Utilizatorului aplicatiei insa trebuie sa i se spuna ceea ce a gresit. Si nu poti sa-i trantesti un cod de eroare doar, ca nu o sa inteleaga nimic (ca sunt si alte erori in afara de celebra 404). Frumos este sa pui un text concis si sugestiv, scurt si clar.

Aici insă ar fi totusi indicat sa nu fie lasate lucrurile pe mana programatorului. De ce? Iata cateva exemple concludente in ceea ce priveste destoincia unui programator in a se juca cu cuvintele… sau cel putin maiastra-i creativitate.

“Eroare la clonarea persoanei.” :: Nimic legat de genetica; era vorba despre erori la copierea informatiilor unei persoane.

“Eroare la salvarea copilului: Copilul nu are familie.” :: Nu, nu despre pompieri; tot ca mai sus, erori la salvarea datelor despre copil.

“Părintele este invalid.” :: Nu chestii legate de biologie (stii… biolog == olog de ambele picioare). Nu! Nu se selectase parintele intr-un dropdown list de pe interfata.

Continue reading

Dinozaurul lui Ceauşescu

De cand ma stiu, tot acolo este…  Un dinozaur din beton, nefinalizat, invăluit in misterul negurii istoriei.

Am intrebat pe localnici ce este cu strania prezenţă. Declaratiile sunt contradictorii, un singur lucru este comun: Ceauşescu. Că Ceauşescu l-ar fi comandat, ca tovarasii din acele timpuri i-ar fi pregatit un cadou de ziua lui. Cine mai stie?… Si ce mai conteaza?…

Continue reading

Memorialul Victimelor Comunismului şi al Rezistenţei, Sighet, nov. 2014

Fix cu o zi inainte de 1 Decembrie am vizitat renumitul muzeu de la Sighet, o fosta inchisoare politica transformata in muzeu. Te umpli de revolta cand vezi cat de indraciti au fost comunistii, te cutremuri cand pasesti in celula in care a murit Iuliu Maniu.

Aici nu am auzit pe nimeni zicand ca “totusi pe vremea aia era mai bine”. E musai sa fie vizitat de toti cei care au asemenea nostalgii.

Cea mai mare victorie a comunismului – o victorie relevată dramatic abia după 1989 – a fost crearea omului fără memorie, a omului nou cu creierul spălat, care nu trebuie să-şi amintească nici ce a fost, nici ce a avut, nici ce a făcut înainte de comunism.

Realizarea Memorialului Victimelor Comunismului şi al Rezistenţei este o formă de contracarare a acestei victorii, un mijloc de resuscitare a memoriei colective.

(mai multe informatii aici: https://memorialsighet.ro/)

Am facut si cateva poze:

IMG_9793

IMG_9798

IMG_9803

Continue reading

Deșteptare cu nervi

Cum este sa ai un coleg de camera care imediat cum ai adormit ajunge și el și se pregătește de somn (sau mai grav, care se trezește înaintea ta și se pregătește spre a întâmpina ziua), dar care are o geanta cu o gramada de fermoare zbârnâietoare? Și bonus, chestiile din geanta și le tine în pungi foșnitoare.

Continue reading

Dacia 1310 :: amintiri şi mituri

Cand am fost mic si am fost intrebat ce masina mi-ar placea sa ne cumpere tata, am raspuns fara sa clipesc: “Macara!”. Macara din aia care-s folosite la construirea blocurilor, ca sa nu fie dubii.

Spre dezamagirea mea, am aflat ca va trebui sa ne multumim cu o Dacia 1310. Urma pe urma sa gasim, incetul cu incetul, unele lucruri utile, chiar necesare, pe care trebuie sa le ai pe langa o Dacia 1310. Marturisesc ca din lista urmatoare in masina noastra s-a folosit doar primul si ultimul.

1. Licuriciul :: Se punea in bord, unde era loc. Decupai cu briceagul loc. Avea doua beculele: unul verde, unul rosu (portocaliu sau galben), care clipeau intermitent sau concomitent. Un lucru necesar pentru sanatatea bateriei, se spunea. Desigur, dovedit stiintific. Nu e cazul sa ne indoim de asta.

2. Catelusul :: Se punea in spate. Bălăngănea veşnic aprobator din cap. Probabil pentru a-ti tine de urat sau, de ce nu, pentru a avea simtamantul ca totusi iti da cineva dreptate.

Continue reading

Tomberonul istoriei

Am facut de cateva ori urmatorul experiment printre cititorii Bibliei:

– Cine stie sa-mi spuna cine sunt urmatorii 5 oameni: Samua, Safat, Igual, Palti, Gadiel?

Nimeni, nimic. (In afara de cei ce stiau, desigur).

– Dar despre urmatorii 3: Gadi, Amiel, Setur?

Nimic nici despre acestia.

– Inca o sansa, inca doi: Nahbi si Gheuel.

Continue reading