– De ce nu-i place lu’ Duldy munca?… m-a întrebat surâzând. Se vedea ca urma sa spună niște vorbe hodinite.
– Asta numa’ dacă ne spune el… îi răspund curios un pic de ce-o mai fi putând debita.
Continue reading
Astazi ti-l prezit pe Duldy.
Duldy este personajul in care se intalnesc trufia si ingamfarea cu prostia si naivitatea. Desi sunt momente in care pare atat de mandru incat nasul i l-ai putea folosi pe post de cuier (la care nas ar trebui sa urci cu scara pentru a agata totusi ceva in el), in general nu este atat de arogant incat sa-ti fie sila de el, si nici atat de prost incat sa-i plangi de mila. Mai degraba, iti provoaca vrand-nevrand râsul.
Pentru ca unii se intreaba ce poate fi asa fain pe doua roti… sa le inlaturam orice dubiu, zic.
Stătea la rand la bancă. Mai era în fata lui o baba tanti care schimba cuvinte nu tocmai amabile cu domnișoara de la ghișeu. Deoarece strabuna doamnă era româncă get-beget, evident ca știa mai bine decât functionara cum și ce trebuie făcut. El, stand la rand în spatele ei, părea ca se simte vinovat de toată situația. Dar asa părea de vinovat, ca mintea iti putea lesne puia ideea ca are motive mai întemeiate de a se simți vinovat.
În spatele lui aștepta subsemnatul. Știam ca atunci ca când mergi la banca n-are rost sa mergi daca te grabesti. Însă mi-am încercat norocul, gândindu-mă ca nu are cum sa-mi ia schimbatul a 100 euro mai mult de 20 minute. Trecuseră Continue reading
Comentarii recente