Romani 9: Suveranitatea alegerii lui Dumnezeu

Unii ne sugereaza mereu ca in Romani 9 este vorba despre predestinare: Dumnezeu ii predestineaza pe unii pentru mantuire si, de la sine inteles, pe altii pentru pierzare. Argumentele aduse in acest capitol precum “Pe Iacov l-am iubit, iar pe Esau l-am urat” si impietrirea inimii lui Faraon sunt indestulatoare spun acestia.

Pe de alta parte, cei care nu pot accepta predestinarea au replici bine invatate, precum:

  • Dumnezeu stia ca Iacov va fi bun, de aceea l-a ales pe el
  • Dumnezeu stia de la inceput ce fel de om este Faraon, de aceea a putut vorbi despre el asa
  • Dumnezeu ofera mantuirea tuturor oamenilor, El ii cheama pe toti
  • Alegerea ii apartine omului, mantuirea trebuie acceptata de cei care doresc
Continue reading

Salina Slănic, Prahova – dec. 2021

In a doua zi de Craciun, o zi ploioasa, am ales sa vizitam salina de la Slanic, Prahova.

Accesul in salina se face cu microbuse, drumul prin tunel pana la intrarea in salina fiind de 3.1 km. A existat si un lift cu care se putea cobori in 90 de secunde, dar a avut loc un accident in 2014 si de-atunci nu s-a mai reparat liftul.

Continue reading

Poticnitorii de profesie

Să nu ne mai judecăm, dar, unii pe alţii. Ci mai bine judecaţi să nu faceţi nimic care să fie pentru fratele vostru o piatră de poticnire sau un prilej de păcătuire.

Romani 14:13

Nu de putine ori cand cineva vrea sa-si impuna o parere sau o practica in biserica apeleaza la aceest verset, aplicandu-l asa: Daca tu nu faci cum cred eu ca ar trebui facut, atunci eu ma voi poticni. Si iata ce spune Scriptura despre cel ce este o poticnire pentru fratele sau!

Continue reading

Sfânta Cină – Pahar sau păhărele?

Am participat in ultimul timp la mai multe discutii despre Sfanta Cina. Principala tema de dezbatere a fost daca este voie sau nu sa se serveasca Sfanta Cina cu mai multe pahare.

Incerc sa redau in cele ce urmeaza toate punctele de vedere pe care le-am auzit. Daca mai aud alte pareri, voi reveni aici si le voi nota.

Continue reading

Legea din Galateni

Căci toţi cei ce se bizuie pe faptele Legii sunt sub blestem; pentru că este scris: “Blestemat este oricine nu stăruie în toate lucrurile scrise în cartea Legii, ca să le facă.”

Galateni 3:10

Despre ce Lege este vorbeste Pavel in Galateni? Iata o intrebare care a framantat pe multi cititori ai Bibliei.

Sunt unii care spun ca treaba este foarte simpla: in Galateni este vorba numai si numai despre legea ceremoniala, lege care si-a incetat valabilitatea la Cruce si, deci, noi ne batem capul degeaba azi cu acest subiect pentru ca nu ne priveste. Ei ne atrag atentia ca in Galateni chiar se pomeneste despre “cartea Legii”, or noi stim ca Cele 10 porunci erau scrise pe table de piatra si erau in chivot, iar legea ceremoniala era scrisa intr-o carte si pusa langa chivot. Asadar, faptele Legii sunt faptele legii ceremoniale, ni se explica in continuare. Dar noi nu suntem mantuiti prin aceste fapte (caci – am zis – legea ceremoniala nu mai este valabila pentru noi), deci noi nu avem cum sa fim sub blestemul despre care zice Pavel. Faptele Decalogului sunt fapte bune, pe care trebuie sa le facem, nu avem cum sa fim blestemati daca ne incredem in ele, caci nu despre acestea este vorba. La urma urmei, Legea celor 10 porunci este vesnica si trebuie s-o implinim daca vrem sa primim rasplata mantuirii.

Marturisesc ca am folosit si eu aceasta explicatie; e simpla, logica si folositoare cuiva care doreste sa sustina valabilitatea Decalogului. Insa studiind mai atent Galateni, am realizat ca aici nu este vorba doar despre Legea ceremoniala.

Continue reading

Ilie și focul

Ucenicii Săi, Iacov şi Ioan, când au văzut lucrul acesta, au zis: „Doamne, vrei să poruncim să se coboare foc din cer şi să-i mistuie, cum a făcut Ilie?” (Luca 9:54)

Daca atunci cand face cineva referire la acest verset intrebi la ce intamplare cu Ilie se refera, vei fi surprins cata lume considera ca este vorba despre focul venit asupra jerfei de pe Muntele Carmel, atunci cand Ilie s-a rugat pentru asta.

Dar versetul nu se refera la asta, ci la alta intamplare din timpul lui Ilie. Iti las bucuria sa descoperi contextul de acolo, voi cita doar partea cu focul:

Continue reading

Păcatul din neîncredințare

Tot ce nu vine din încredinţare e păcat. 

Romani 14:23 up

Am vazut ca termenul “încredinţare” in versetul de mai sus naste tot felul de teorii. Chiar am auzit in mai multe predici pusa intrebarea “Care este diferenta dintre incredintare si credinta?”, iar apoi ni se explica in cuvinte foarte frumoase ce este incredintarea: ba ca se refera la convingere personala, ba ca este o incredere puternica ca ceea ce faci este bine, ba ca este vorba despre constiinta. Oricum, ideea este ca incredintarea este diferita de credinta (am auzit de cateva ori chiar spunandu-se “este o maaaaare diferenta intre ele”).

Apoi, pentru ca prezentarea sa fie si mai fascinanta, se trece de la singularul “incredintare” din verset la plurarul “incredintari“. Ni se spune ca ar exista unele pacate care sunt relativizate de unele “incredintari” personale: pentru unul s-ar putea sa fie pacat, pentru altul s-ar putea sa nu fie pacat. Principiul are valabilitate generala, zice; iar incredintarile au valabilitate personala.

In fine, am mai vazut ca unii citeaza gresit acest verset: “Tot ce vine din incredintare nu este pacat”. Ceea ce este o eroare logica, nu doar o citare gresita.

Cumva, insa, de fiecare data vorbitorul uita de definitia consacrata a credintei din Evrei 11:1: Şi credinţa este o încredere neclintită în lucrurile nădăjduite, o puternică încredinţare despre lucrurile care nu se văd. Din acest verset imi dau seama ca termenii cel mult se completeaza, se explica unul pe altul, nu ca ar fi “o maaaare diferenta” intre ei.

Am fost la o masa unde un frate penticostal explica comesenilor ca pentru el este pacat sa manance carne de porc, caci are aceasta incredintare. Daca nu ar avea-o, nu considera ca ar fi pacat. La care cineva de la masa i-a spus: “Dar sarmale ai mancat…”. El, usor nedumerit: “Dar erau cu carne de porc?…”. Zice sora: “Da!”. Si-atunci am vazut cum functioneaza principiul acesta cu incredintarea personala: “Ei, bine. Eu am avut incredintarea ca nu-s cu carne de porc.”.

Continue reading

Mila prietenului în suferință

Cel ce suferă are drept la mila prietenului, chiar dacă părăseşte frica de Cel Atotputernic.

Iov 6:14 (traducerea Dumitru Cornilescu)

Cand vine vorba despre diferente de traducere, gasesc acest text ca fiind unul reprezentativ. Dupa cum am mai zis, eu folosesc traducerea GBV (“cu triunghi”) traducere care surprinde alte nuante ale unor versete. Uneori, nu este vorba doar de nuanta, ci chiar de alt sens. In timp ce credinciosii din cercul meu folosesc in general traducerea Dumitru Cornilescu, eu folosind GBV am dintr-o data doua puncte de vedere, doua nuante ale textului.

Continue reading

Elveția, octombrie 2021

…sau cum mi-am petrecut ziua mea. Caci, da, pe cand mi se apropia ziua de nastere, sotia mi-a zis: “Ti-am facut o surpriza! Doar ca trebuie sa zic un pic mai repede….”. Si mi-a zis de planul de a vizita cateva zile Elvetia. “Wow!” am exclamat. “Tulaaaaai!!!” am urlat in mine cand mi-a scotocit aia in nas pentru testul de covid-19. Dar ce nu face omul de dragul cuiva?…

Si-asa am ajuns in Elvetia intr-o joi pe la amiaza…

Continue reading

Piatra Corbilor, jud. Cluj, august 2021

Piatra Corbilor, cunoscuta si ca Piatra lui Dan, se afla deasupra Lacului Tarnita. Am inteles ca sunt doua trasee care pornesc de la Tarnita spre Piatra Corbilor, dar noi (fiind cu Alice) am ales unul mai usor: pe la Agârbiciu. Din Cluj-Napoca pana la Agârbiciu sunt cam 25 km.

Continue reading

Elihu și prietenii lui Iov

Când Iov a fost lovit de nenorocire după nenorocire, trei prieteni buni îl vizitează pentru a-l mângâia. Din păcate, aceștia incep să-l acuze pe Iov: întrucât a ajuns unde a ajuns precis a făcut el mari păcate, de aceea l-a bătut Dumnezeu. In consecinta, ei îl îndeamnă la pocăință, ii spun sa se împrietenească cu El (Iov 22:21) și totul va reveni la normal. Știind despre el cine este și ce a făcut, Iov simte astfel de cuvântări ca fiind vorbe în vânt (Iov 16:3), iar pe prietenii săi îi caracterizează ca mangaietori suparaciosi (16:2), fauritori de minciuni (Iov 13:4) si doctori de nimic (Iov 13:4).

După ce acești trei prieteni ii adresează câte trei cuvântări și Iov răspunde fiecăreia din ele, apare un anume Elihu. Își începe cuvântarea în forță, mânios pe prietenii lui Iov că niciunul nu l-a putut convinge pe acesta. Elihu spune despre Iov ca bea batjocura ca apa, ca umblă în tovărăşia celor ce fac rău, ca mearge mână în mână cu cei nelegiuiţi (Iov 34:7-8).

Continue reading

Saul și țepușul

„Cine eşti Tu, Doamne?”, a răspuns el. Şi Domnul a zis: „Eu sunt Isus pe care-L prigoneşti. Ţi-ar fi greu să arunci înapoi cu piciorul într-un ţepuş.” Faptele Apostolilor 9:5

Am căzut cu toţii la pământ; şi eu am auzit un glas care-mi zicea în limba evreiască: „Saule, Saule, pentru ce Mă prigoneşti? Îţi este greu să arunci cu piciorul înapoi în vârful unui ţepuş.” Faptele Apostolilor 26:14

Mereu am auzit in predici (unele chiar foarte frumoase) ca aici este o intrebare: “Ţi-ar fi greu să arunci înapoi cu piciorul într-un ţepuş?”. De obicei se explica ca aceasta “intrebare” i-a fost pusa lui Saul pentru a-l constientiza ce grea va fi viata daca-L va accepta pe Christos si apoi se fac unele aplicatii pentru noi azi.

De remarcat insa ca in text nu este o intrebare, ci o constatare, o afirmatie! In ambele texte, in Bibliile verificate de mine, fraza este mereu afirmativa, nu interogativa. Inlaturarea acestei confuzii nu neaparat anuleaza concluziile. Dar este bine sa fim atenti la orice frantura de slova din Cuvant. Uneori, textul capata noi intelesuri cand observam aceste amanunte.

Continue reading