Culmea visului

– Care este culmea visului?
– Sa visezi ca visezi…

Asa se zice…

Cunosc pe cineva care le-a zis oamenilor din vis, alora cu care facea el ce facea acolo, in vis:

– Măh, mi-e sete. Ies din vis doua-trei minute sa beau un pahar de apa. Dar revin…

Ca doar e clar ca ‘geaba bei apa in vis, ca setea nu-ti trece, nu-i asa?

Atata doar ca nu mai stiu cine-s oamenii, care era actiunea si care era adresa visului…

Ce-i de facut acuma? O promisiune facuta in vis trebuie respectata?

De aia zic: daca ati fost careva acolo (in vis) si stiti despre ce era vorba si unde se petrecea actiunea, spuneti-mi si mie! Ca sa nu stea oamenii aceaia sa astepte ca prostii acolo, ca mie nu-mi place sa fac din astea, chiar daca o alta vorba spune “Desteptul promite, prostul trage nadejde”… Ca am patit de destule ori sa trag nadejde si nu-i tare fain.

Cică “Ce ţie nu-ţi place…”

Este o vorba in norod: “Ce tie nu-ti place, altuia nu-i face!”.

Oare suna rau daca zic ca nu-s de acord? Ehh, hai sa zic altfel atunci: nu-s tot timpul de acord!

Poate te vei mira si imi vei spune: “Hey! Isus a zis: “tot ce voiti sa va faca voua oamenii, faceti-le si voi la fel!” Scrie in Biblie asta! Ai spus ca Biblia este cartea de capatai a unui crestin!” Continue reading

Povestea scrisului

M-am dus la ei inarmat cu CD-uri si DVD-uri mandru stralucitoare, cu michiduta pentru a putea legatura cu sirbul (sau cu nenea google) in caz de necaz. Am revenit dupa casti pentru a verifica daca stie si canta măgăoaia. Continue reading

Nedumerirea anului bisect

Bun. Din 4 in 4 ani, se intampla sa avem cate un 29 februarie. Maine se intampla asta.

Voi – acestia care lucrati, nu care dormitati in papucii statului – mergeti maine la lucru?

Adica, daca tot e o zi bonus, nu ar trebui sa fie de concediu? Asa ar fi frumos, nu?

Sau hai sa zic: daca ai facut contractul de munca intr-un an bisect, problema ta… du-te atunci si pe 29 februarie la lucru. Continue reading

Te ştie pe nume!

” …te-am chemat pe nume, inainte ca tu să Mă cunoşti.” (Isaia 45:4)

Este Stapanul Universului. Oare te cunoaste pe nume doar pentru ca este atoatestiutor?

Sa ne gandim care sunt oamenii pe care-i cunoastem pe nume: Continue reading

Google is your friend!

Asta este/era raspunsul cel mai potrivit pe care-l folosesc/foloseam la anumite intrebari.

Pana si la facebook gasesti ceva bun: ne-a invatat ca friend nu inseamna deloc prieten. O fi valabil si in cazul domnului Google? O fi el un nene de treaba, mai da cate un banisor, mai face cate o gluma faina, te ajuta (sau incurca) la talmaciri, dar nici Alex Jones nu-i oricine!

Apropo, iti amintesti ca am zis si eu despre Chrome ca pe langa ca arata foarte fain este si foarte şiret?
 

Spre acasă pe drumurile patriei

Frate-meu imi zisese ca in sat este zapada mai mare decat in 2000, asa ca m-am gandit  sa filmez un pic. Numai ca vad ca el nu prea si-a amintit cata zapada a fost in 2000! Nah, nu-i bai; bine ca-i zapada.

Pe de alta parte, vorba unui clujean pe care l-am auzit azi dimineata: “mai mult esti atent la gropile care sunt, decat la traficul care este.”

Cică “Mă duc până în oraş”…

Asa se zice, nu? Cand vrei sa iesi in pauza si te gandesti ca ar trebui sa stie si ceilalti, spui: “Ma duc pana in oras”.

Nu-s de acord! Ma rog, nu-s prea de acord cu vorba asta.

Este fascinant sa fii misterios, insa uneori este util sa definesti lucrurile precis. Daca lucrezi in Arad, de exemplu, ar fi mult mai precis ca atunci cand iesi in pauza sa spui “Ma duc pana in Arad”. Vezi, cat de frumos ar fi!

Daca as zice eu “Ma duc pana in oras”, poate ca imi vine sa ma duc pana la Brasov (care-i hăt, hăt… departe). Si-apoi sa apar [este o saptamana la birou si daca sunt intrebat cum de am lipsit atata sa spun “pai, nu v-am zis ca ma duc pana in oras?! Brasovul nu-i oras?!”. Cat de bine ar putea fi, a?

Asa am patit odata cu un tovaras de munca. Era intr-o vineri, ultima zi a lui de munca (se muta la o alta firma). Pe la amiaza ne anunta: “Ma duc pana in oras”. La care noi: “Bine!”. In timpul cat a fost “pana in oras” i-am pregatit si noi cadoul (ca asa se face, nu?). Atata doar ca n-a mai venit… Correct! Ai ce zice? Doar el stie in ce oras a fost…

Sau alta vorba inrudita cu asta: “Ne vedem joi la ora 19:00”. Ce frumos! Ai definit precis ora. Respecte. Doar ca joia putea fi oricare joie din an. Merg acolo, trece sfertul academic, intorc. O sa zici: “vezi daca nu te incurci cu michitutele?! nu mai bine sunai inainte?!”. Eiii, stai linitit! Am sunat, dar cine raspunde la astfel de telefoane importante?! Si-apoi, o ora pierduta dintr-o zi, poate ca pentru altii nu e cine stie ce, nu mai facem caz din asta… Sau poate ca daca mi-as fi fortat intuitia, poate imi dadeam si eu seama ca te-ai referit la joia de dupa Miercurea Ciuc. Nah, fie… Doar eu sunt de vina, nu altăcineva.

Si inca una: “Venim la voi de Pasti!”. Foarte frumos! Va asteptam cu drag! De cativa ani! Este mai interesant asa… Daca ar fi spus si anul (de exemplu 2027), ar mai fi pierit din mister. (Ca o paranteza: Pastele Cailor chiar exista!)

Nah, zi si tu! As putea fi de acord cu asemenea vorbe imprecise?!

Despre prost

1. Desteptul nu face prostii – nici de unul singur, nici impreuna cu altii. Si daca nu face, nu are nici cu ce sa se laude. De pilda, facebook-ul i-ar fi o unealta excelenta pentru a ne invada cu prostiile sale. Dar nu avem problema cu el. Chiar daca are cont de facebook, el nu se va lauda cu prostii. Trebuie sa recunoastem: din cand in cand mai face cate o prostioara – o prostie desteapta. Stie sa rada, dar stie sa nu rada fara rost.

2. Desteptul nu vorbeste prostii. Nu, nu vreau sa crezi ca desteptul este botezat in otet. Nu-i acru! Are simtul umorului! Dar stie sa faca diferenta dintre umorul sanatos si umorul bolnavicios. Apreciaza ironia constructiva si mai ales stie sa foloseasca autoironia. Se mai intampla sa vorbeasca singur (de exemplu, pe youtube), dar chiar daca spune ceva haios, se vede ca spune lucruri gandite. De obicei, nu se adreseaza nedesteptilor.

3. Desteptul nu scrie prostii. Si important: desteptul nu scrie prost! Pentru detalii vezi aici.

4. Desteptul nu se gandeste la prostii. Nu mediteaza la ele. El isi ocupa mintea cu ganduri de nivel mai inalt. Desteptul nu gandeste despre ceilalti ca-s prosti!

…spre deosebire de prost care gandeste, scrie, vorbeste si face altceva si altcumva.

Si, da, am pareri proaste despre prosti.

Bonus: