Am fost putin dezamagit de partiile de la Marisel cand am fost aici in ianuarie. Dar aducandu-mi aminte despre placinta de acolo, am zis sa mai incercam o data.
Am fost doua la schi in Poiana Brasov. In prima zi a fost o vreme neprielnica filmatului, dar in a doua zi a fost senin. Cadrele ce se vad in video sunt toate din a doua zi.
Publicat in: Vedenii în mişcare
Am prins o zi superba de schiat la Arieseni. Noi am fost prima data aici, dar vreo patru oameni ne-au confirmat ca la Arieseni a fost cea mai frumoasa zi de schiat din iarna aceata. Nu a fost rece, a fost senin (cel putin in prima parte a zilei) si nu a fost aglomerat (se pare ca nu multa lume s-a gandit ca s-ar putea schia in 25 martie :D).
O zi frumoasa si insorita de primavara petrecuta la ski. Daca am numarat bine, este a 5-a oara la Buscat anul acesta.
Dupa cum ziceam suntem incepatori. Am inceput sa schiem din iarna asta. Am mai fost la Buscat, fiind aproape de Cluj. Si am revenit.
Sotia a fost tare incantata sa ma filmeze, probabil bucuroasa fiind ca am reusit sa ma debarasez de break dance. : ))
Am prins o vreme frumoasa, cer senin. Am mai facut cateva poze cu telefonul.
Publicat in: Vedenii nemişcătoare
Publicat in: Miercurea fără cuvinte
Ni s-a vorbit la superlativ despre Bukovel: 65 km de pârtii de toate dificultățile, cazare și mâncare ieftină. Deși n-am mai (prea) schiat, am considerat ca e momentul sa încercăm. Asa ca iată-ne porniți din Cluj Napoca spre Bukovel, sâmbătă seara.
La graniță
Am ieșit pe la Sighet. In partea română ni s-au controlat actele: pașapoartele și cartea de identitate a mașinii (talonul). Atentie: talonul trebuie sa fie pe numele tau, altfel trebuie procura, alea-alea.
La ucrainieni a început partea distractiva: ei așteaptă sa primească “tradiția” (5 lei/mașină, în vreo 4-5 locuri; total: 20-25 lei). Nu-i stress; dacă nu știi cum se face, îți cer ei într-o română minimală: “tradiția?”, “ceva bani?” sau “dă ceva!”. În rest, totul bine.
Nu a fost zapada suficienta pentru a putea schia, dar a fost suficienta pentru o atmosfera de poveste – exact ce aveam nevoie noi.
Am urcat cu (tele)gondola din Sinaia pana la cota 2000. A fost ceva de vis, dar aievea.
Si iarasi, ca in fiecare iarna cand autoritatile noastre sunt luate prin surprindere de zapada de pana la 5 centimetri, ne vom uita la zapada japonezilor si ne vom intreba daca totusi nu-s trucate imaginile.
“Asa cum puteti vedea in imagini, nu este nici picior de om, darămite de autovehicul!”.
Cum o fi aia… picior de autovehicul?
