1km==1024m; 27:12:3
Am fost pe Trasalpina. Am urcat dintre Novaci cu bicicletele pe masina. Am coborat pe biciclete spre Sebes. Mi-ar placea sa revin aici, ca sa facem si coborarea spre Novaci. Mai multe povesti in video.
Poze n-am facut multe, ca abia asteptam sa coboram pe cate doua roti.
Ne-am propus sa vizitam Pietrele Albe din Vladeasa. Am pornit de la Cascada Valul Miresei de la Rachitele. Un fluture zglobiu parca ar fi vrut sa ne ureze drum bun.
De la cascada am mers vreo 6km pe un drum forestier. De aici incepe circuitul Pietrele Albe. Le-am privit de jos: oare traseul va duce pana sus, pe ele?
Doua, trei poze de la Cascada Valul Miresei de la Rachitele. Am fost in trecere pe aici, mergeam spre Pietrele Albe.
Am prins ocazia si am dormit doua nopti in cort.
Am fost si noi sa vedem lacul Vida. Se afla in Bihor, langa Dobresti. Luncasprie, mai exact.
Ne-a chemat frate-meu la el pentru un weekend. Am preferat sa folosim cortul de data asta.
Dupa o drumetie de aproape 13 km in munte, am avut atata minte incat sa-mi doresc o tura de vreo 55 km cu bicla. Asta face bicicleta din om.
In 1 iulie, dupa ce am facut o coborare pe Drumul Babelor cu bicicleta, ne-am intors inapoi pentru a merge in drumetie pe munte. Imi planuiam in minte o a doua tura de vreo 50km cu bicicleta in aceeasi zi (Drumul Babelor – Moroieni – Fieni – Pucioasa), dar nu eram sigur daca va fi favorabila vremea.
Pana una-alta, hai pe munte. Drumetia am inceput-o din capatul Drumului Babelor (am inteles ca se mai numeste Transbabele – cum sa-i dai denumirea asta?!). Acolo am lasat masina, unde se termina asfaltul.
In luna mai, dupa ce am fost in Cheile Zanoagei, la intoarcere am dat cu masina o tura de recunostere pe Drumul Babelor. Mi-am promis ca data viitoare cand voi veni pe aceste meleaguri imi voi aduce si bicicleta.
Cum ar fi sa vezi un stejar de aproape 1000 de ani? Daca treci pe la Rupea, la doar 11 km este satul Mercheașa. Dupa ce iesi din sat, pe primul drum la dreapta mai ai de mers vreo 2 km si ajungi la o campie unde sunt mai multi stejari seculari. Drumul nu este asfaltat, dar este usor de parcurs. Cu atentie.
Intr-o insorita duminica de mai, am vizitat impreuna cu sotia Cheile Zanoagei. Este un traseu numa’ bun pentru o jumate de zi. Este frumos, nu este dificil si este putin umblat. Am intalnit doar vreo 5 oameni pe traseul propriu zis. Insa este bine de stiut ca zona este frecventata de ursi, de aceea nu se recomanda sa te prinda seara pe acolo. Uitasem de acest amananunt, dar pe traseu – din loc in loc – mirosea ca pe la gradinile zoologice in preajma zonei cu Mos Martin. :D
Traseul incepe de la Padina, campingul Zanoaga pornind printr-o padure de conifere.
Imediat dupa padurea respectiva, ti se infatiseaza drept in fata niste stanci de o marime care te face sa te simti mic.
