Posibile inscripții pentru amvoane

Nu e ceva bun, dar din pacate se mai intampla…

 

“Orice asemanare cu fapte sau persoane reale e pur intamplatoare.”

Exista un fel de predici care parca nu se adreseaza nimanui. Sunt spuse astfel incat sa nu aiba nici o legatura cu ceea ce fac cei ce le asculta sau sa nu aiba nimic de-a face cu ei.

Nu de putine ori am auzit spunandu-se “Sa nu credeti ca vorbesc pentru careva din voi” sau “Sa nu vi se para ca ma refer la careva”.

Oameni buni, vorbiti despre ozn-uri la pereti atunci? Sau despre ce si cui?

 

“Opiniile exprimate la acest amvon apartin vorbitorilor si nu reflecta neaparat pozitia bisericii noastre.”

Da, se mai intampla ca sa ajunga la amvon cate unul care nu impartaseste in totalitate crezul bisericii. Am vazut oameni care chiar se considerau persecutati chipurile de biserica de la a carui amvon vorbeau.

Continue reading

Citit: “Înconjurînd Muntele Fericirilor”

Am citit cartea “Înconjurînd Muntele Fericirilor – O abordare periegetică a Predicii de pe Munte”, 254 pagini, de Marius David Cruceru.

predica

Cartea este un altfel de comentariu asupra Predicii de pe Munte, altfel de cuvinte despre cele “aproximativ doua mii de cuvinte care au schimbat radical lumea in care ne aflam” (pag. 40).

Ca in cartea “Intoarcerea din Oglinda” de acelasi autor, de la bun inceput ni se da de inteles ca pentru a intelege lumea LUI, trebuie sa privim lucrurile intoarse, caci “totul se intampla pe dos” (pag. 55).

Continue reading

Pe cine să(-mi) cred?

Asa a fost treaba ca am vorbit azi… Am anuntat de la bun inceput ca o sa fie vorbire scurta, DAR precedata de o introducere lunga.

Oare m-a crezut? Sper… Cine? Frate-meu! Si pentru ca a zis ca pot sa dau cu copy-paste (pentru ca-mi place, măi, cum scrie!), iacata:

„Nu o să vorbesc mult…”
„Încerc să fie cât de scurt…”
„Nu e timp pentru multă vorbă…”
„Inamicul numărul unu: timpul…”
„Ne presează…”

Să (mai) cred?
Sau să-mi cred gândul ăla mic și rău? care spune:
„Dacă s-ar grăbi cu-adevărat, n-ar aloca (atât) timp pentru introduceri și justificări.”

Oricum, la farsa cu finalul (fericit) sunt imun:
„Ne apropiem de încheiere…”
„În concluzie vreau să mai adaug doar că…”
Continue reading

Vorbitori, atenţie la neatenţie!

Atunci cand vorbesti in public, daca ti se intampla (mie mi se intampla!) ca ascultatorii sa nu fie atenti sau sa nu doreasca sa colaboreze cu tine (in cazul unui studiu), este tare simplu sa pui vina pe ei si sa sari cu acuzatii sau amenintari (“daca nu raspundeti, va pun eu!” si altele de genul acesta).

Ei bine, asa cum am sustinut mereu, cand auditoriul nu colaboreaza cu mine, vina este a mea! Invariabil. Uneori mi s-a spus sa nu ma osandesc asa, este si vina lor. Nu cred.

Si se pare Continue reading

Predicarea cu PPS :: între uz şi abuz

Observ in ultimul timp, mai ales la predicatorii tineri, un tot mai mare drag in a folosi PowerPoint-ul atunci cand predica. Ca orice alta inventie/inovatie, aceasta aduce cu ea si bune, si rele. Si rele, si bune.

A nu se intelege ca am ceva cu PowerPoint-ul. Dar a nu se intelege nici ca nu am ceva cu el.

Gasesc PowerPoint-ul foarte util in unele cazuri, indispensabil in altele. De exemplu: prezentarile de programare, prezentarile de sanatate, prezentarile pentru copii. Insa am mari probleme cand se abuzeaza de PP; am observat asta mai ales la folosirea PP-ului in predici.

Din postura unuia dintre cei multi “iubiti ascultatori” am sa-ti pun cateva intrebari care sper ca te vor ajuta pe viitor privind folosirea PowerPoint-ului.

1. Ascultam sau lecturam?

Din cate simt eu, daca tot alegi sa folosesti o prezentare PowerPoint in timp ce predici, ar trebui ca pe prezentare sa apara ideile principale. Daca ar fi sa fie o regula, cred ca ar trebui sa fie asa: Pune in prezentare ceea ce nu spui (sau e mai usor sa vedem, decat sa ascultam)..

Totodata, mai exista o regula (regula 1 7 7): o idee per slide, 7 linii de text per slide, 7 cuvinte per linie. Evident, scris destul de mare incat sa se poata citi si din spate.

Nu te folosi de prezentarea PowerPoint ca de un mijloc prin care ne poti turna in cap o sumedenie de paragrafe si versete.

Esti acolo ca sa ne vorbesti sau ca sa ne citesti? Crede-ma, ca cei mai multi dintre noi dorim sa te auzim vorbindu-ne, ca de citit citim si noi acasa.

Continue reading

Predicile şi mâncarea

Eram la o tabara, la sfarsit de an 2012. La un moment dat, la masa fiind, ma adresez unui pastor:

– Eu v-as spune ceva ce a zis frate-meu, dar nu as vrea sa va simtiti inconfortabil.

– Spune, dragul meu!

– A zis asa frate-meu: Continue reading

Secrete ale limbii ebraice

Richard Wurmbrand a fost evreu, de aceea cred ca merita sa ascutam cate ceva despre limba ebraica, limba celor care au scris Biblia.

 

1. In ebraica nu exista cuvantul “cuvant”.

Ce sunt cuvintele omenesti? Palavre, lucruri fara folos.

In ebraica in loc de cuvant se foloseste “lucru real” – mentalitatea evreului: dupa ce ai vorbit cu mine, ai un lucru real, te-ai imbogatit.

Astfel, inceputul evangheliei dupa Ioan ar suna: “La inceput era Lucrul Real. Si Lucrul Real era cu Dumnezeu, iar Dumnezeu e Ceva Real (ceva sigur pe care te poti bizui)”.

Sa vorbim, deci, doar daca avem ceva de oferit.

 

2. In Biblia ebraica nu este cuvantul “a spune”.

Se spun multe lucruri, multe prostii in lumea aceasta, spusele oamenilor nu conteaza mult.

In ebraica, in loc de “a spune” se foloseste un cuvant care in talmacire inseamna “a da o piatra pretioasa”.

Sa vorbim deci doar cand Continue reading

Citit: “Paşte oile Mele!”

Am citit cartea “Paşte oile Mele!” de H.M.S. Richards, 391 pagini.

Ca o chestiune notabila: am inceput s-o citesc saptamana trecuta, in munti – acolo era si o stana de oi. :)

Cartea contine prelegerile sustinute de autor in anul 1957 intr-o conferinta adresata pastorilor si studetilor la teologie. Cartea se adreseaza asadar, in special, pastorilor sau celor care predica din cand in cand, as zice eu.

Desi este din 1957, este atat de actuala! Este printre cele mai bune carti pe care le-am citit in ultima vreme. Desi nu este chiar subtire, la sfarsit am avut senzatia: “ooo, da’ de ce se termina deja?!”. Continue reading