Un fel de carte-cadou

Daca e ziua cuiva despre care nu s-ar putea zice ca e tare prieten cu cartile, daca acel cineva nu se prea strofoacă el cu CSS-ul si daca esti sigur ca stie de gluma, cam ce cadou i-ai putea face de ziua lui?

Iacata o idee:

1. Se ia o carte cat mai groasa cu putinta si cat mai ieftina
2. Se face tipareste o coperta cat de cat la subiect (in cazul nostru: CSS). Haioasa sa fie.
3. Se batjocoreste cartea pe dinauntru – cu un cutter se face loc pentru cadoul propriu-zis
4. Se pune cadoul inauntru (in cazul nostru un ceas)
5. Se impacheteaza cartea (hou! Stiu: cartile nu se impacheteaza; dar asta nu-i chiar carte, da?)
6. Se filmeaza reactia sarbatoritului si se savureaza reactia. :D

IMG_3155

Continue reading

Cum se deschide o carte nouă

Nu-i gluma! Cum se deschide un iPad nu cred ca trebuie invatati oamenii din generatia noua, dar cred ca un sfat despre cum se deschide o carte noua este binevenit. Zic asta din pricinca ca am vazut o gramada de carti batjocorite pentru ca cei care le-au deschis pentru prima data nu au stiut cum s-o faca.

Si nu-i rusine sa inveti. Si pe mine m-au invatat altii. :)

Ma refer la cartile care nu sunt legate ‘cu aţă’. Aici este mai sensibila treaba.

Cazul ideal: cartea este a unei edituri care se respecta. In cazul acesta este usor s-o deschizi. Pe coperta in partea stanga, la aprox. 5 mm de marginea din stanga, are o dungă, o linie “croită” pentru a te ajuta sa indoi coperta pe acolo. Vezi, ca exemplu, urmatoarele doua poze.

carte01

Continue reading

Absurd: Mă duc la film!

In fiecare saptamana merg la cate un film. In loc sa pot urmari linistit filmul, ma indispun unii in sala, care in loc sa fie atenti la film povestesc ce au citit ei prin vreo carte.

Ah, nu. Nu asa asa! Invers.

Rectific: Merg in fiecare saptamana Continue reading

Cartea eşti tu!

Incetul cu incetul, devenim ceea ce citim. Bun sau rau. De aceea este bine sa ai grija ce carti citesti, dar si ce carti dai/recomanzi altora sa citeasca.

Redau mai jos cateva fragmente din cartea lui Lucian Cristescu, “Drumul meu spre Hristos”. Sper sa reusesti sa citesti. N-am timp sa transcriu, dar nici Continue reading

Amputarea gândirii

Televiziunea se adreseaza mintii, careia ii pune la dispozitie nu doar mai multa informatie despre lume, ci si grilele de interpretare sau de judecata a acesteia. Vedem cu ochii televizorului, gandim cu ajutorul lui situatiile pe care tot el nu le prezinta, cunoastem partea din lume sau lumea pe care el ne-o arata, ne intelegem pe noi insine asa cum acesta ne sugereaza ca suntem. Prin toate acestea, televiziunea ajunge sa substituie marea parte a facultatilor cognitive ale mintii noastre, pasivizand si inhiband in acelasi timp aceste puteri ale mintii, prin mecanismele descrise anterior. (Virgiliu Gheorghe, Efectele televiziunii asupra mintii umane)

Adica, distrusi de TV, dupa cum ziceam… Solutii? Or fi… Ca doar si celor carora Continue reading

Povestea scrisului

M-am dus la ei inarmat cu CD-uri si DVD-uri mandru stralucitoare, cu michiduta pentru a putea legatura cu sirbul (sau cu nenea google) in caz de necaz. Am revenit dupa casti pentru a verifica daca stie si canta măgăoaia. Continue reading