Unui tâmplar, din întâmplare

Iti amintesti? Erau frazele alea precesate de provocarea “poti sa zici asta repede?”…

Incurcatura asta de limba o stiu de mic de la taica-meu care este tamplar:

“Unui tâmplar din întâmplare i s-a ‘ntâmplat o întâmplare întâmplată întâmplător la tâmplărie. Alt tâmplar, auzind de tâmplarul căruia i s-a întâmplat întâmplarea întâmplată întâmplător la tâmplărie, a venit la tâmplarul căruia i s-a întâmplat întâmplarea întâmplată întâmplător la tâmplărie si, întâmplător, s-a lovit tâmplă-n tâmplă în tâmpla tâmplăresei tâmplarului căruia i s-a întâmplat întâmplarea întâmplată întâmplător la tâmplărie.”

Mai circula o variatiune pe aceeasi tema:

Continue reading

Câţi ani ai, moşule?

Era in clasa intai sau a doua. Mareata sarbatoare si crăciunească serbare la scoala… vine mosul!

– Cati ani ai, mosule? l-a intrebat el iscoditor pe mos craciun.

– Multi, fooooooooarte multi… Ca de multi ce sunt, nici nu mai stiu cati am! a zis mosul cu o voce obosita si cuvinte apasate si rare.

– Nu cred ca ai atatia! Tu esti Continue reading

Dialog savant cu medicul

Dupa ce fusese supus unei interventii chirurgicale, in urmatoarea zi cand l-a vizitat medicul, pacientul nostru drag s-a gandit sa-l intrebe:

– Domn’ doctor, ati mai facut astfel de interventii?

Medicul a gasit cu cale sa-i raspunda printr-o parabola:

Continue reading

Biciclit – cea mai grea parte dintr-un traseu

Cand vine vorba despre cate un traseu ce poate fi facut cu bicicleta sunt intrebat adeseori: “Care-i cea mai grea parte?”

Sa fie oare unde ai de urcat foarte ţepis de simti ca mai mai se ridica bicicleta pe o roata?

Sa fie oare cand ai drum cu denivelari sau chiar accidentat? Ori drum neasfaltat de-ti clănţănesc dinţii in gură si-ti tremura imaginea in ochii din cap?

Continue reading

Bruxelles, mai 2013 – zâmbete

Cateva ipostaze din Bruxelles care mi s-au parut oarecum amuzante. :D

IMG_3282
Sunt mai multe variante de ziceri. De gaseam una si cu raspuns la telefon, aia era a mea!

IMG_3501
Da, este in Bruxelles o statueta care face pişu.
Prilej de mare amuzament pentru vizitatori, Continue reading

Din şăgălniciile lui Bon Jovi

Bon Jovi, acesta despre care este vorba, este un om mereu pus pe şotii, o prezenţă placuta. Am avut prilejul de a-l intalni la Bruxelles.

Dintru inceput trebuie spus ca are o oarecare ingrijorare: trebuie sa-si mai adauge ceva la nume pentru ca reputatia i-ar fi stirbita de Bon Jovi, celalaltu’.

Bon Jovi, omul nostru plin de haz, ne-a povestit o intamplare de pe vremea domnului Ceausescu. In armata:

– Cine a fost in strainatate, sa faca doi pasi inainte (in epoca de aur era cumplit sa iesi din tara).

Si a iesit unul dintre randuri…

– Soldat, unde ai fost?

– Am fost in Timisoara, in Constanta, in Brasov si in Oradea.

– Astea-s tari, mă?!

Continue reading

Interviuri pentru angajare

Primavara fiind timp prielnic si pentru angajari, haideti sa ne amuzam un pic pe aceasta tema:

Patronul unei companii discuta cu un tanar care cauta de lucru:
– In primul rand, firma noastra este obsedata de curatenie, zice patronul. V-ati sters picioarele pe covoras inainte de a intra aici?
– O, da! Bineinteles…
– In al 2-lea rand, continua patronul, cerem colaboratorilor nostri sinceritate. Nu exista niciun covoras la intrare…

si inca una: Continue reading

Task (aproape) imposibil

Disclaimer: text despre baieti. Pot citi si fetele, e frumos sa aiba un motiv de amuzament in plus.

Sunt unele lucruri in viata asta pe care doar fetele le stiu face. Le pot face si baietii, dar nu le stiu face. Ei le fac pe bajbaite, pana la urma iese cum iese.

De exemplu, era o problema de logica: “Ai o bucata de prajitura care trebuie taiata in 8 bucati egale facand doar 3 taieturi. Cum faci taieturile”?

Raspunsul era: una pe la mijloc orizontal si apoi inca doua taieturi in + sau in x (functie de creativitatea fiecaruia).

Pana nu demult am crezut ca taierea aceea orizontala este pura fictiune; nu mi-am imaginat ca asta s-ar putea face si practic. Mult uimitu-s-au ochii mei cand au vazut infaptuindu-se pe viu o asemenea minune!

Dar nu despre asta vreau sa vorbesc acuma, ca doar nu te obliga nimeni sa faci una ca asta.

Este un anume task recurent pe care trebuie sa-l faci din cand in cand. Atata ca nu stii cum. Daca ai fi fata, ai sti! Este chiar frustant. Constientizezi ca de putut ai putea, treaba e ca nu stii! Daca te-ar pune sa dezapezesti 27 de locuri de parcare, n-ai avea nici un dubiu cum se face.

Insa cu asta este lucru complicat.

Amani cat amani acest task; din pricina ca este complicat nu tare iti vine sa te apuci de el. Dar pentru ca se apropie due date-ul, musai va fi sa te apuci intr-o zi si de trebusoara asta.

Recomand sa-ti iei o zi de concediu, ca sa poti lucra in tihna fara sa te grabesti. Sau poate prinzi o zi libera de la serviciu.

Bun. Te trezesti dimineata. Vrei sa te apuci de el. Stii ce? Mai bine micul dejun prima data, ce-i sigur e sigur.

Inainte de ate apuca de treaba, pune-ti telefoanele departe,  ca sa nu te deranjeze. Din aceeasi pricina, vei observa ca si muzica te deranjeaza! Foarte, foarte rar se poate intampla una ca asta… YMess, Skype? Nici vorba!

Cand in sfarsit te apuci de treaba asta, constati ca ti-ar trebui cel putin 2 perechi de maini. “Bine ca au doar 4 colturi; de data asta nu mi-ar face placere sa fie in stea” iti zici.

Din pacate nu ai 4 maini (ba din fericire! Iti dai seama cum ai aparea cu 4 maini?!). Te ajuti cu dintii cat poti, dar tot complicat e. Termini cu doua colturi, cand crezi ca aproape ai terminat si cu al treilea, constanti ca primele doua au fost taaaare jucause. S-a resetat totul. Pfffffff, si mai este una mai mare! Si o gramada de nasturi!

Este vremea sa faci pauza de masa. Nici nu poti manca linistit. “Trebuie neaparat sa termin cu taskul acesta azi!” iti repeti mereu. Mesteci meditand: “Mă, da’ fetele de unde stiu?! Or fi ceva video tutoriale secrete, dar n-am gasit nicaieri. Sau cel mai probabil asta se transmite din mama in fiica prin viu grai. Si cum fetele sunt tainice…. Ehhh… secrete de-ale lor…”

Iti amintesti vorba lui Audrey Hepburn: “Nothing is impossible, the word itself says ‘I’m possible’!” Iti recapeti optimismul si cu forte proaspete te intorci la munca, ca doar-doar iese cumva.

Termini cu aia mica. Wow! Minunata treaba! Incepi cu cea mare. Aceeasi poveste, doar ca mult mai complicata. De cate ori ti se pare ca ai terminat, colturile te conving ca “Punct.” rimeaza cu “Si de la capat!”. Calm, nu te ‘nerva!

Faci ce faci, dupa ce incurci de cateva ori si nasturii (ca doar lucrezi la bec deja – s-a inserat fara sa bagi de seama), o scoti la liman.

Un duş dupa atata osteneala este nu doar binevenit, ci obligatoriu.

Iar dupa duş, odihna placuta in asternuturi noi! Ca doar toata ziua te-ai ostenit cu schimbatul lor! Pentru ca (nu-i asa?) cum iti asterni, asa dormi! Somn dulce, baiete!

PS. Nu, nu-ti imagina ca data viitoare o sa fii mai indemanatic. Doar o fata stie asa ceva…

“DND. facebook”

Da, am trait s-o vad si pe asta. Intru asta seara pe yahoo messenger si imi sare in ochi acest falnic status la o friendă: “dnd. facebook”.

1. Cat trebuie sa fii de distrus de facebook pentru a spune “nu ma deranja. sunt ocupat cu facebook-ul”?!

2. Ce căuta aia prin lista mea? Acuma nu mai caută… Ah, chiar, a trecut moda cu “dnd dushuletz” sau au zburat toti aceia din lista?

3. Cum poti sa fii utilizator de facebook, fara a cadea in capcana de a fi utilizat de facebook?

‘Utilizator’  oare vine de la ‘a face util un lucru’? Daca ar fi asa, poti face util facebook-ul? Sugestii?

Pe de alta parte, mi se pare mie ca daca utilizezi ceva, acel ceva te costa si, in cazul fericit, scoti ceva profit din ‘afacere’… Ai platit ceva cand ti-ai facut cont? Ce ai castigat folosind facebook-ul? Cum simti: castigi TU ceva din facebook sau altii castiga pe urma ta?… La urma urmei, esti utilizator sau utilizat?

Si iarasi ma gandesc care ar fi cel mai bun cuvant romanesc pentru utilizatii de facebook. Posibile variante: feisbucari, feisbucălari, feisbucăi, feisbucălăi, feisbucişti, feisbucălişti, feisbucilici, feisbucilari, feisbucizari, feisbuci… gata. m-am saturat! Evident (sau: mai mult ca evident) fiecare forma are si varianta de feminin. Incercati si voi.

Si chiar asa, verbul in romana care ar fi?

a feisbucăli (eu feisbucălesc, tu feisbucăleşti, el/ea feisbucăleşte, noi feisbucălim, voi feisbucăliţi, ei/ele feisbucălesc)

sau

– a feisbucăliza (eu feisbucălizez, tu feisbucălizezi, el/ea feisbucălizează, noi feisbucălizăm, voi feisbucălizaţi, ei/ele feisbucălizează)

sau

– a feisbuciza (eu feisbucizez, tu feisbucizezi, el/ea feisbucizează, noi feisbucizăm, voi feisbucizaţi, ei/ele feisbucizează)

La alegere! Care verb crezi ca exprima mai bine ceea ce faci tu pe facebook?

 

Eu zic asa: lasa feisbucălizarea, feisbucizarea, feisbuci cum vrei sa-i zici! Nu uita sa socializezi. Lasa friendsii! Nu uita de prieteni! Un suc, un ping-pong, ceva?