Îl cheamă Tony

Face una dintre cele mai nobile si folositoare munci: face curat in casa scarii cladirii unde avem biroul.

Il intalnesc din cand in cand. Cu meticulozitate face ceea ce il vad facand mereu: cu mopul si galeata de apa ne scapa de praf.

Azi pe langa alte cele l-am intrebat cum il cheama.

Cand a auzit prima data, nu i-a venit sa-si creada urechilor. Continue reading

Zâmbetul de luni :: iGO-ul şi oamenii

Am zis de mai multe ori ca de cand folosesc iGO pe michiduta, calatoriile si-au pierdut o oarecare fascinatie. Ca sa intelegi de ce zic asta, am sa-ti povestesc o intamplare de cand am fost la Mărişel.

Trebuia sa ajungem la Mărişel, la Popasul Iancului. iGO-ul m-a dus pana in Marisel, dar Mărişelul este intr-adevar mărişel. Unde o fi Popasul Iancului?

In oras stii: intrebi un taximetrist, ca astia stiu toate strazile. Adaptand la situatia noastra, am intrebat pe cineva care conducea vânjos o Continue reading

Gâdilatul dinţilor

Daca am zis saptamana trecuta ca m-au chemat pe la controale, cativa m-ati tinut datori cu “povestirea de la dentist” si m-ati tot intrebat cum a fost.

Iacata cum mi s-a aratat.

La ora convenita fara 2 minute eram prezent. La fara un minut iese ‘doptorul’ afara. Continue reading

Să înceapă distracţia!

Era vineri. Vinerea trecuta. Mergeam spre casa fericit. Linistea din tumultul muzicii…

Suna telefonul. Ceva numar nestiut. In mod normal nu as fi raspuns. Observ insa ca e numar de fix. “Probabil or fi de la permise” imi zic… Asadar, dand dovada de o bunavointa putin intalnita, dau muzica incet si raspund la telefon.

– Buna ziua!
– Bună-i! Continue reading

Micile atenţii

“Micile atentii intretin bunele relatii” zice o vorba. Dar in ciuda acestei ziceri, iata ce le-a fost dat ochilor mei sa vada.

Nu stiu cum sunteti voi, dar o tornada de intrebari incuietoare a bantuit mintea mea la vederea acelei inscriptii: Continue reading

Nu eşti tu din ăla…

Dupa cum stiti unii dintre voi, apreciez pe cei care citesc (si cand zic asta nu ma refer la cei care citesc subtitrari de filme si/sau reviste de doi bani). Oridecate ori se iveste ocazia, incerc sa incurajez pe oameni sa citeasca (in opinia mea, cititul dezvolta gandirea).

Ca parte integranta a acestui efort, cand iau oameni in masina le mai dau cate o carticică, ceva, spunandu-le: “Uitati, pentru cand aveti chef de citit…”.

Aceasta introducere fiind facuta, va povestesc ce om am intalnit vineri. Vineri pe la ora 17:00. Continue reading

Tot mai rău fără rău…

Nu-s de acord cu vorba din titlu, dar azi dimineata mi-am dat seama ca uneori parca ar fi adevarata. Parca…

Ce s-a intamplat. Ies din bloc. Desi nu-mi prea cunosc vecinii, atata lucru tot sunt si eu in stare sa observ: cam putine masini in parcare. Ma uit la ceas, pare ok. Ma gandeam ca poate m-am trezit mai tarziu fara sa-mi dau seama. Mai, da’ unde or fi plecati astia?! Continue reading

Task (aproape) imposibil

Disclaimer: text despre baieti. Pot citi si fetele, e frumos sa aiba un motiv de amuzament in plus.

Sunt unele lucruri in viata asta pe care doar fetele le stiu face. Le pot face si baietii, dar nu le stiu face. Ei le fac pe bajbaite, pana la urma iese cum iese.

De exemplu, era o problema de logica: “Ai o bucata de prajitura care trebuie taiata in 8 bucati egale facand doar 3 taieturi. Cum faci taieturile”?

Raspunsul era: una pe la mijloc orizontal si apoi inca doua taieturi in + sau in x (functie de creativitatea fiecaruia).

Pana nu demult am crezut ca taierea aceea orizontala este pura fictiune; nu mi-am imaginat ca asta s-ar putea face si practic. Mult uimitu-s-au ochii mei cand au vazut infaptuindu-se pe viu o asemenea minune!

Dar nu despre asta vreau sa vorbesc acuma, ca doar nu te obliga nimeni sa faci una ca asta.

Este un anume task recurent pe care trebuie sa-l faci din cand in cand. Atata ca nu stii cum. Daca ai fi fata, ai sti! Este chiar frustant. Constientizezi ca de putut ai putea, treaba e ca nu stii! Daca te-ar pune sa dezapezesti 27 de locuri de parcare, n-ai avea nici un dubiu cum se face.

Insa cu asta este lucru complicat.

Amani cat amani acest task; din pricina ca este complicat nu tare iti vine sa te apuci de el. Dar pentru ca se apropie due date-ul, musai va fi sa te apuci intr-o zi si de trebusoara asta.

Recomand sa-ti iei o zi de concediu, ca sa poti lucra in tihna fara sa te grabesti. Sau poate prinzi o zi libera de la serviciu.

Bun. Te trezesti dimineata. Vrei sa te apuci de el. Stii ce? Mai bine micul dejun prima data, ce-i sigur e sigur.

Inainte de ate apuca de treaba, pune-ti telefoanele departe,  ca sa nu te deranjeze. Din aceeasi pricina, vei observa ca si muzica te deranjeaza! Foarte, foarte rar se poate intampla una ca asta… YMess, Skype? Nici vorba!

Cand in sfarsit te apuci de treaba asta, constati ca ti-ar trebui cel putin 2 perechi de maini. “Bine ca au doar 4 colturi; de data asta nu mi-ar face placere sa fie in stea” iti zici.

Din pacate nu ai 4 maini (ba din fericire! Iti dai seama cum ai aparea cu 4 maini?!). Te ajuti cu dintii cat poti, dar tot complicat e. Termini cu doua colturi, cand crezi ca aproape ai terminat si cu al treilea, constanti ca primele doua au fost taaaare jucause. S-a resetat totul. Pfffffff, si mai este una mai mare! Si o gramada de nasturi!

Este vremea sa faci pauza de masa. Nici nu poti manca linistit. “Trebuie neaparat sa termin cu taskul acesta azi!” iti repeti mereu. Mesteci meditand: “Mă, da’ fetele de unde stiu?! Or fi ceva video tutoriale secrete, dar n-am gasit nicaieri. Sau cel mai probabil asta se transmite din mama in fiica prin viu grai. Si cum fetele sunt tainice…. Ehhh… secrete de-ale lor…”

Iti amintesti vorba lui Audrey Hepburn: “Nothing is impossible, the word itself says ‘I’m possible’!” Iti recapeti optimismul si cu forte proaspete te intorci la munca, ca doar-doar iese cumva.

Termini cu aia mica. Wow! Minunata treaba! Incepi cu cea mare. Aceeasi poveste, doar ca mult mai complicata. De cate ori ti se pare ca ai terminat, colturile te conving ca “Punct.” rimeaza cu “Si de la capat!”. Calm, nu te ‘nerva!

Faci ce faci, dupa ce incurci de cateva ori si nasturii (ca doar lucrezi la bec deja – s-a inserat fara sa bagi de seama), o scoti la liman.

Un duş dupa atata osteneala este nu doar binevenit, ci obligatoriu.

Iar dupa duş, odihna placuta in asternuturi noi! Ca doar toata ziua te-ai ostenit cu schimbatul lor! Pentru ca (nu-i asa?) cum iti asterni, asa dormi! Somn dulce, baiete!

PS. Nu, nu-ti imagina ca data viitoare o sa fii mai indemanatic. Doar o fata stie asa ceva…

Gara-i gară

(Titlu pus doar asa. In loc de “leru-i ler” care cred ca v-a iesit pe urechi zilele astea)

In gara. Am adus om la tren. (Apropo, ati observat ca e mai fain sa astepti oameni la tren decat sa-i duci la tren?)

Cumpara bilet. Toate clare pana se uita unde a primit loc.

– Vagonul 431, zice. Continue reading