Povestea autoizolarii

Ne-am intors din Viena in 15 martie, duminica. Nu stiam atunci ca in urmatoarea zi Ungaria isi va inchide granitele.

La vama

In vama din Bors am completat un formular in care spuneam de unde venim si ce traseu am urmat. Ni s-a spus ca se recomanda autoizolare la domiciliu pentru 14 zile. Surprins cumva de formularea care lasa oarecum la aprecierea noastra daca dorim sau nu autoizolare, am pus intrebari suplimentare. Au zic ca probabil ne vor suna de la DSP in ziua urmatoare. Strasnica lamurire. Bun, plecam spre Cluuj.

Continue reading

Păţania cu tenişii stângi

O pățanie mai veche, dar merita povestita….

Ne pregateam sa mergem la Sibiu. Inainte sa plecam din Cluuj, sotia si-a gasit o pereche de tenisi tare faini intr-un magazin. In drum spre Sibiu, din cand in cand isi amintea sa-mi impartaseaca bucuria ca a gasit asemenea tenisi faini. Și bineinteles, la reducere! Pentru ca daca-i reducere, e pacat sa nu profiti.

Baiu’ a fost ca in Sibiu cand s-a uitat la ei erau amandoi tenisii pentru piciorul stang. O pereche de tenisi stângi, cum ar veni.

Ne-am uitat pe net sa gasim numarul de telefon de la magazinul de unde ii cumparase, dar era afisat doar un numar de telefon din alta locatie (tot din Cluj). Continue reading

Cum mi-am vândut bicicleta cea minunată

Știu ca nu i-a fost deloc ușor sa poarte în spate un asemenea om cu greutate, în atâtea locuri faine. Asa ca am socotit ca i-a venit vremea s-o vând.

Bicicleta cea extraordinară o țineam într-o boxă din blocul unde a stat soția în chirie când era studenta, bloc la vreo 10 minute de mers pe jos. Doamna la care a stat în chirie e tare amabila și ne lasă să folosim în continuare boxa. Boxă, în contextul acesta, se referă la un spațiu din beciul blocului, o încăpere micuță închisă frumos cu lacăt. Mda, când am auzit prima dată de conserve ținute în boxă n-am știu care e scopul: zacuscă muzicală sau muzică zacuscoasă studențească.

Continue reading

La telefon

“Ioi! Unde mi-am pus telefonul?!” a intrebat speriata in timp ce vorbea la telefon.

“Doar nu l-ai pierdut iarasi?…” fu intrebata tot la telefon.

La telefon. Repet.

Continue reading

Ucraina, dec. 2018: Stop, Protokol, Euro

Va povesteam anul trecut ca am fost incatat de Bukovel. Am fost si anul acesta, puteti vedea poze de anul acesta aici si video aici.

Doar ca anul asta, spre deosebire de anul trecut, am facut si noi cunostinta cu politia. Auzisem mai multe povesti de la altii, dar anul trecut am scapat. Anul acesta, insa nu… Ni s-a întâmplat în drum spre Bukovel.

Citisem pe amfostacolo.ro asa ceva:

Pana aici frumos, la intoarcere pe sosea la primul control, ma opreste politia, documentele, ma invita in birou, trei politisti, ma pun sa suflu in etilotest, reiese o alcoolemie de 0.35 la mie, ma asteptam la asta la sfatul unui coleg ca se poate intampla, nu intru in panica, ma duc dupa portofel, tot negociem, probleme, caci ramane autoturismul acolo, permisul suspendat, cu greu reusesc sa le achit nota, explicand ca nu am bani caci am venit ca turist si banii i-am lasat la ski, vroiau sa ma amendeze cu 3000 de lei (1000 euro au zis ei) m-am rugat de ei sa terminam circul si sa plec, constient ca asteptau mita, normal ca nu aveam alcool in sange, am decartat si am plecat, la urmatorul punct de control cel cu soldatul, vine la geam, ne numara si ne facem semn sa continuam drumul, totul ok.

Iar ce ni s-a întâmplat noua a fost ca tras la indigo.

La un stop din acela de pass control am văzut politia in drum, au oprit mașina din fața noastră, mi-am continuat drumul încet, fiind evident ca urmează sa ma oprească și pe mine. Ceea ce s-a și intamplat; mi-a cerut permisul și talonul mașinii după care m-a invitat să-l urmez într-o ghereta de-a lor unde a urmat un dialog tragico-hazliu într-o engleză minimală (il redau pe scurt):

Continue reading

Lucrul bine facut

Un cetatean din Bucuresti pe numele sau Ionel Pomparau gasise o modalitate nemaipomenita de a-si mari veniturile. Avea doua joburi: pana la amiaza lucra ca hingher, iar dupa masa lucra la o asociatie pentru protectia animalelor. Cum ar veni: dimineata prindea cainii, seara le dadea drumul.

Te-ai fi gandit ca numa’ la Divertis se pot intampla din astea. Dar nu…

Continue reading

Ski la Bukovel, Ucraina, dec. 2017

Ni s-a vorbit la superlativ despre Bukovel: 65 km de pârtii de toate dificultățile, cazare și mâncare ieftină. Deși n-am mai (prea) schiat, am considerat ca e momentul sa încercăm. Asa ca iată-ne porniți din Cluj Napoca spre Bukovel, sâmbătă seara.

La graniță

Am ieșit pe la Sighet. In partea română ni s-au controlat actele: pașapoartele și cartea de identitate a mașinii (talonul). Atentie: talonul trebuie sa fie pe numele tau, altfel trebuie procura, alea-alea.

La ucrainieni a început partea distractiva: ei așteaptă sa primească “tradiția” (5 lei/mașină, în vreo 4-5 locuri; total: 20-25 lei). Nu-i stress; dacă nu știi cum se face, îți cer ei într-o română minimală: “tradiția?”, “ceva bani?” sau “dă ceva!”. În rest, totul bine.

Continue reading

Teroristul de la bancă

Stătea la rand la bancă. Mai era în fata lui o baba tanti care schimba cuvinte nu tocmai amabile cu domnișoara de la ghișeu. Deoarece strabuna doamnă era româncă get-beget, evident ca știa mai bine decât functionara cum și ce trebuie făcut. El, stand la rand în spatele ei, părea ca se simte vinovat de toată situația. Dar asa părea de vinovat, ca mintea iti putea lesne puia ideea ca are motive mai întemeiate de a se simți vinovat.

În spatele lui aștepta subsemnatul. Știam ca atunci ca când mergi la banca n-are rost sa mergi daca te grabesti. Însă mi-am încercat norocul, gândindu-mă ca nu are cum sa-mi ia schimbatul a 100 euro mai mult de 20 minute. Trecuseră Continue reading

Viață grea de pieton. Sau biciclist.

Dragii mosului, pentru ca nu v-am povestit demult nimic ceva, hai sa va zic ce le-a fost ochilor mei sa vada in aceasta seara.

Se da asa:
– o urbe la ceas de seara, o intersectie si o trecere de pietoni; sfarsit de ianuarie, nu prea cald afara
– un biciclist care incepuse oarecum agale sa treaca trecerea de pietoni, totusi pe bicicleta; se uita in pamant admirand dungile (albe sau negre?) zebrei
– un pieton care din oarecare motive nu merge pe trotuar, ci “pe unde merg masinile”, dar pe margine; paseste surprinzator de rapid pentru un ardelean, de parca ar fi urmarit de rusi.

Intamplarea face ca drumurile celor doi sa se intaleneasca dintr-o data si… Continue reading

Atenție la ciorba de burtă

Ma aflam intr-un restaurant unic in urbea noastra prin specificul sau.

– Ce ati dori? intreaba ospatara. Amabila, căci asa-i sta bine.
– Ce aveti la meniul zilei? intreaba comeseanul meu.
– Supa: Ciorba de burta, Felul doi: Conopida pane, Garnitură: Cus -cus cu legume si verdeata si Paine graham.
– As dori un meniul zilei, zice tovarasul vădit incantat de oferta.
– Si eu as vrea tot meniul zilei, dar in loc de ciorba de burta as vrea ceva vegetarian, zic eu ca un vegetarian convins ce sunt.
– Bine, bine. Zice ospatara razand cu subinteles.

Ne vine felul intai, dar cand se intoarce ospatara observam ca e oprita din drumu-i de cei de la masa vecina.

Continue reading

Amintiri din spital

sa fii intr-un spital, sa nu apuci sa te intrebi ce cauti acolo

sa te gandesti: “ce spital modern! parca nu-i Romania…”

sa vina o asistenta imbracata in alb ducand pe un oarecare pe un pat din acela cu roti

sa vrea sa intre pe o usa intr-o incapere, dar sa nu reuseasca pentru ca nu are card de acces

sa ti se adreseze: Continue reading

Urmărit de serviciile secrete

Esti programator. Sfarsit de luna. Dări catre asociatia de proprietari.

Urci cu tributul la etajul superior al blocului; aici isi are “biroul” administratorul nostru.

Vecinul tau, angajat al Politiei Române, tocmai a terminat de platit, dar mai sta de vorba cu un cetatean cu musteata. “Daca nu ar fi asa firav, ar semana cu Mario…” iti zici.

Cum iti faci aparitia pe hol, vecinul tau, om de treaba de altfel, exclama pe un ton care denota (si) o oarecare eliberare:

– Uiteeeeee!!! Cu acesta vorbeste!!! El este specialist in informatica!

Continue reading