Păstorul, oile şi staulul

Mi-a fost dat, ca asa se intampla in viata asta, sa asist la urmatorea discutie despre pilda oii ratacite.

Persoana A: In pilda se spune ca pastorul a lasat pe celelalte 99 in staul si a mers dupa oaia pierduta… Dar azi oare se intampla asa? Azi, mai degraba, pastorul sta cu cele 99 de oi si nu-l intereseaza ce se intampla cu oaia pierduta.

Persoana B: Pe de alta parte, in pilda, oaia ratacita nu s-a opus pastorului. Dar azi, de multe ori oaia ratasita se considera mai invatata, nicidecum nu accepta ca este ratacita. Daca pastorul o cauta, ea se impotriveste.

Persoana C: Nu stiu… In pilda nu se spune asa ceva… Nu stiu de ce vorbim ce nu scrie. Continue reading

2013 :: Cărţi citite

Din ceea ce am notat, reiese ca am reusit sa citesc anul acesta doar 27 de carti, cu putin peste 7500 pagini, adicatelea, una peste alta, aproximativ 20-21 pagini pe zi.

IMG_6768

Putin, foarte putin! Descurajante cifre. Totusi Continue reading

Prima zapadă şi sfaturi pentru condus

Am condus pe prima zapada din iarna asta.

S-a condus greu pe de-o parte din pricina ca autoritatile au fost luate (ca de obicei) prin surprindere (zice-se ca au dat un comunicat in care se spunea ca indiferent de data in care va ninge, vor fi luate prin surprindere), iar pe de alta parte Continue reading

Scrumiera…

“Alex, de ce ai scrumieră in casa?!”

…oare e mai ciudat sa ai scrumiera nefolosita decat carti necitite?…

Adevărul despre moşi şi babe…

Adevarul despre moşi este ca doar de bine se poate spune…

Iacata, prin decembrie vin Moş Nicolae si Moş Crăciun. Pe vremea lui Ceausescu venea Moş Gerilă.

Cand ajungem prin ianurie, de fiecare data cand vorbimd depres unire, ar trebui sa ne amintim de Moş Ion Roată.

Daca este sa-ti amintesti depre povesti, cu siguranta ca iti amintesti despre fata moşului sau Moş Martin.

Continue reading

“Şi eu! Şi mie!”

In timpuri de demult, cand eram la gradinita, era un copil care avea un obicei aparte. La el era mai pronuntat, desi cu siguranta apucatura asta se intalneste la multi copii.

De cate ori ziceam ca am facut ceva, ca am ceva sau ca-mi place ceva, imediat sarea el: “Si eu fac! / Si eu am facut! / Si eu am! / Si mie imi place!”. Uneori adauga precizari de genul “exact asa” sau “si mai ceva”.

Au trecut anii si intalnesc acum, din cand in cand, oameni cu genul acesta de apucaturi. La acestea au mai adaugat, dupa caz, si zicerile la forma negativa: “nici eu nu fac”, “nici eu nu am”, nici mie nu imi place”.

Multa vreme le-am considerat apucături de grădiniţă. Le tratam, in general, ca atare – amuzându-ma in mine de astfel de apucaturi copilaresti. In cazuri speciale, le tratez special.

Le-am considerat asa pana acum, cand tocmai am citit intr-o carte urmatoarele lucruri foarte interesante: Continue reading

Porcărie

Nu mananci carne, dar bagi in tine preparate din soia care pentru a arata la gust ca carnea sunt aiditivate cu o gramada de chimicale. Ce porcarie!

Pe cine să(-mi) cred?

Asa a fost treaba ca am vorbit azi… Am anuntat de la bun inceput ca o sa fie vorbire scurta, DAR precedata de o introducere lunga.

Oare m-a crezut? Sper… Cine? Frate-meu! Si pentru ca a zis ca pot sa dau cu copy-paste (pentru ca-mi place, măi, cum scrie!), iacata:

„Nu o să vorbesc mult…”
„Încerc să fie cât de scurt…”
„Nu e timp pentru multă vorbă…”
„Inamicul numărul unu: timpul…”
„Ne presează…”

Să (mai) cred?
Sau să-mi cred gândul ăla mic și rău? care spune:
„Dacă s-ar grăbi cu-adevărat, n-ar aloca (atât) timp pentru introduceri și justificări.”

Oricum, la farsa cu finalul (fericit) sunt imun:
„Ne apropiem de încheiere…”
„În concluzie vreau să mai adaug doar că…”
Continue reading

Aceeaşi pădădie cu altă denumire

Cu mai bine de 10 ani in urma m-ai vazut culegand păpădie si m-ai intrebat ce fac cu ea. Cand ai auzit ca mananc salata de papadie, ti-ai tras niste cruci din frunte pana in buric si mi-ai zis: “Cum sa mananci, bă, buruieni?!”.

Trecut-au anii si iacata ca se face mare reclama la Continue reading