Valea lui Stan, august 2019

Am auzit vorbindu-se la superlativ despre Valea lui Stan si mi-am promis ca o vom vizita cand suntem prin zona si ne va permite timpul. Si iata ca s-a intamplat!

Traseul incepe de pe Transfagarasan, din prima curba stransa cum mergi dinpre Curtea de Arges spre Barajul Vidraru. Cu putin noroc, gasesti acolo loc de parcare pentru masina. Noi am trecut pana mai spre baraj si am lasat-o aproape de parcarile de la baraj.

In total, circuitul are 11km si un pic. Noi l-am facut in cam 4 ore si jumatate.

Imediat cum treci intri pe traseu, dai peste acest nu-stiu-ce din beton, pe care il ocolesti prin stanga.

Aici ai de urcat primele scari.

Urmezi traseul pe cursul firului de apa.

Este marcat cu cerculet rosu, multe marcaje fiind pe pietre.

Din loc in loc, va trebui sa treci raul de pe o parte pe alta. Nu a fost cazul sa folosim incaltamine de apa, caci nu era mare. Se putea trece pe pietre.

Atentie mare insa atat la pietrele umede, cat mai ales la lemne umede: poti aluneca destul de usor. Bine e sa ai bocanci cu aderenta buna.

Apar aici, daca te uiti atent in poza urmatoare, ceva balustrade. Nu cred ca erau chiar necesare. Poate pentru copii, sa fie mai in siguranta.

Si incep sa apara vestitele scari.

Folosind scarile, ajungi pe unde mana omului cu greu ar pune piciorul.

Mai arunci cate o privire la cei din urma. Si de jos.

Vei intalni multe cascade pe acest traseu.

Pe alocuri, traseul continua destul de sus fata de cursul apei. Banuiesc ca din acest motiv au fost puse balustradele…

Din cand in cand, te poti bucura de privelistea muntoasa ce se zareste printe copacii surprinzator de verzi pentru aceasta perioada.

Cineva a amenajat chiar un trotuar pe o portiune.

Treci de multe ori de pe o parte pe alta a raului. Mare, mare grija!

Dar cea mai spectaculoasa trecere este acesta: practic, exista o punte deasupra unei cascade.

…iar de pe puntea de deasupra acelei cascade poti admira alta cascada. Asa ceva!…

Imediat dupa aceasta trecere este o scara inalta, cred ca cea mai inalta. Cei care au masurat-o au zis ca e de 10 metri. Nu conteaza atat de mult cifrele, cat conteaza sa nu ai rau de intaltime.

Portiunea acesta de scari este, zic eu, cea mai frumoasa parte a traseului. Trecerea urmatoare este si ea faina tare!

Sunt locuri unde nu ai sti pe unde trece traseul. Pe aici, tu pe unde ai trece?…

Dar totusi, la fata locului, gasesti mereu varianta buna.

Ca doar nu a fost niciodata sa nu fie cumva.

Nu-i asa ca-i frumos foarte? :)

Si alta cascada, si alte scari!

Aici chiar nu e problema sa privesti lumea de sus.

Se continua pe cabluri/lanturi.

Ajungi aici la o alta parte spectaculoasa a vaii lui Stan: canionul.

Desi ma asteptam sa fie mult mai aglomerat traseul, nu a fost chiar asa. Mai era un grup de vreo 8-10 persoane. Oameni faini, ne-au mai facut si noua cate o poza. Cel ce parea a fi liderul grupului ii motiva cand cu “Haideţi, frumuşeilor!”, cand cu “Haideţi, mânjilor!”. : ))

Din canion, cerul se vede in ramă.

Acestea sunt ultimele scari, la iesirea din canion.

De aici, traseul se cuminţeşte…

Cararea duce mergem prin padure.

Iar aici treci pentru ultima data valea. Spre dreapta.

Urmeaza o urcare crancena prin padure. Asta e doar inceputul. Nu stii cu ce ai gresit de esti pedepsit in halul asta. Dar gandul ca vei vedea si alte locuri, chiar daca nu asa grandioase te face sa nu intorci pe acelasi drum, ci sa faci circuit.

Dupa urcarea prin padure, ajungi la o poiana. Poiana Calugarita, parca ii zicea. Loc de popas, daca ai timp.

Dupa aceea, mai continui prin padure, de data asta cobori.

Si vei ajunge la un drum forestier (?).

Nu stiu ce o fi fost reprezentand aceasta cladire parasita, dar te bucuri ca cerculetul rosu iti confirma ca esti pe drumul bun.

Nu mergi mult pana cand vei vedea printre copaci Barajul Vidraru.

Ajungi la un pod. In drepata podului este o cascada destul de inalta.

Iar in stanga vezi o parte din baraj.

Continui drumul, din loc in loc odihnindu-ti privirea pe apa barajului pe care il vezi din alta perspectiva decat cea obisnuita (de pe Transfagarasan).

Cata liniste inspira!…

Cand te apropii de sosea, mai ai de trecut printr-un tunel. Stiu ca te-ai obisnuit azi cu scarile, dar nu e musai s-o iei pe scarile din stanga, o poti lua prin tunel. : ))

Dupa asta, ajungi in sosea. Treci frumos printre tarabe si ajungi la masina.

Noh, nu-i asa ca e foarte fain traseul?

Comentarii Facebook

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

 

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.