Ucraina, dec. 2018: Stop, Protokol, Euro

Va povesteam anul trecut ca am fost incatat de Bukovel. Am fost si anul acesta, puteti vedea poze de anul acesta aici si video aici.

Doar ca anul asta, spre deosebire de anul trecut, am facut si noi cunostinta cu politia. Auzisem mai multe povesti de la altii, dar anul trecut am scapat. Anul acesta, insa nu… Ni s-a întâmplat în drum spre Bukovel.

Citisem pe amfostacolo.ro asa ceva:

Pana aici frumos, la intoarcere pe sosea la primul control, ma opreste politia, documentele, ma invita in birou, trei politisti, ma pun sa suflu in etilotest, reiese o alcoolemie de 0.35 la mie, ma asteptam la asta la sfatul unui coleg ca se poate intampla, nu intru in panica, ma duc dupa portofel, tot negociem, probleme, caci ramane autoturismul acolo, permisul suspendat, cu greu reusesc sa le achit nota, explicand ca nu am bani caci am venit ca turist si banii i-am lasat la ski, vroiau sa ma amendeze cu 3000 de lei (1000 euro au zis ei) m-am rugat de ei sa terminam circul si sa plec, constient ca asteptau mita, normal ca nu aveam alcool in sange, am decartat si am plecat, la urmatorul punct de control cel cu soldatul, vine la geam, ne numara si ne facem semn sa continuam drumul, totul ok.

Iar ce ni s-a întâmplat noua a fost ca tras la indigo.

La un stop din acela de pass control am văzut politia in drum, au oprit mașina din fața noastră, mi-am continuat drumul încet, fiind evident ca urmează sa ma oprească și pe mine. Ceea ce s-a și intamplat; mi-a cerut permisul și talonul mașinii după care m-a invitat să-l urmez într-o ghereta de-a lor unde a urmat un dialog tragico-hazliu într-o engleză minimală (il redau pe scurt):

– Alexandru, alcohol?
– No!
– Sure? Morning?
– Sure. No alcohol.
– Yesterday?
– No, no.

Îmi arata etilotestul, ma asigura ca atunci “no problem” și insista asupra faptului ca “see? it’s normal; no problem. it’s normal; no alcohol, no problem”. Cat de normale erau etilotestetele acelea citisem eu; si cred ca stia si el, de insista atat asuprea ideii…

– But I don’t understand why i need this test…
– Why? Why! WHY?! You see STOP, you stop! All countries! All countries! Alexandru, you see stop, you stop!
– Man, but I didn’t see it!

Și insist ca n-am văzut semnul de stop (chiar nu-l văzusem), ca era drumul rău (chiar era), ca am fost atent la drum, dar l-am văzut pe el și am oprit (la drept vorbind, era culmea sa nu opresc).

Știind ca dorește ceva bănuți, ii arat 50 lei, moment în care izbucnește:

– ZIERO! ZIERO!

Imi zice ca 110 euro trebuie.

– My friend, I don’t have euros. And I have to pay at Bukovel. Și bla bla bla…
– No problem. No problem. Protokol. Pay tomorrow. No problem. You sit auto. Go sit auto. Protokol.
– What means protokol?

Îmi mimează scrierea unui proces verbal. Evident ca ar fi putut scrie în procesul verbal orice, cine ar fi înțeles?! Inclusiv, ca am refuzat etilotestul.

– Protokol? My friend, not good for me, not good for you! What you have?… Nothing from protokol, you have nothing.

Insist iarăși cu 50 lei. Îmi cere 100 lei. Ii zic iarăși ca îmi trebuie la Bukovel.

– Alexandru, ‘hondread’ is OK. Your friend Țiprian will give you back 50.

Ia 100 lei, îmi dă atât actele mele cât și ale prietenului meu Ciprian, un prieten care conducea mașina din spate.

Noh, voi sa nu faceți asa. Ci sa fiți atenti la fiecare stop. Opriți dacă îl vedeți și așteptați sa va facă semn vreunul sa treceți.

Așadar, dacă ar fi sa sistematizam:

1. Nu tine toți banii la tine. Păstrează în portofel (la vedere cum ar fi) o suma mai mica. Euro, nici într-un caz.

2. Fii atent sa nu incalci vreo regula. Atenție la stopurile acelea pentru control. Nu-s stopuri clasice, ci mai mici. Oprești tot timpul, chiar dacă ți se pare ca nu te verifica nimeni.

3. In caz de necaz, încearcă sa eviți sa intri în alte belele. Din ce am citit și la altii, e bine sa eviți etilotestul.

4. Încerca să nu tensionezi discuția, dar nici nu-l lăsa pe dumnealui sa te privească prea de sus. Câte un “man” și “my friend” posibil sa ajute, iar un zâmbet nu costă (dacă poți).

În rest, nu te învăț eu cum sa te descurci și nici nu te încurajez sa faci greșelile mele.

În România m-aș fi simțit mizerabil. Acolo m-am simțit doar ca în 1989. Și nu cu 30 de ani mai tânăr… Înțelegi tu.

PS. Banii i-am recuperat într-un magazin, de unde am cumpărat tot asa-zisul Ariel pe care-l aveau la 24 de lei în loc de 70 lei cât era în România.

Comentarii Facebook

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

 

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.