După ce am fost anul trecut la Bukovel, abia am așteptat sa ajungem anul acesta din nou aici. Nu voi relua din nou ce scriam atunci, voi scrie ce a fost diferit de data trecuta.
Așadar, spre deosebire de data trecuta, nu am mai dat tradiția la toți cei din vama. Am mai sărit cate unul, doi. Evident, au fost din nou dialoguri la limita dintre haz și penibil:
– Este? (întreabă el după ce a rasfoit a doua oară pașapoartele)
– Nu este.
– Cafeluț… (spune el rugător)
Sau un altul la întoarcere, după ce a răsfoit pașapoartele și nu a găsit nimic:
– Gata?…
– Gata!
– Bine… (cu un zâmbet resemnat, după o așteptare prelunga). Du-te.
Dar ce a fost cu totul deosebit fata de anul trecut a fost intalnirea cu domnii cei de la politie. Spre deosebire de aceștia, vameșii păreau tare de treaba.
În rest, frumos tare la Bukovel. Pun câteva poze preluate cu permisiune de pe Facebook de la Adina Dance. Descrierea ei este foarte inspirata:
Ucraina..cu păduri nesfârșite, ninsoare ca-n povești, căsuțe de lemn decorate feeric, pârtii lungi pe care m-am rătăcit ca într-un labirint și oameni duri ca și limba pe care o vorbesc…
La urma urmei, dacă e sa tragem linie, doua persoane am cheltuit împreună 300 euro pentru 3 zile de schi, incluzând: cazare, mâncare, skipass. Ceea ce zic ca e ‘eftin, ce mai?…
In concluzie, eu as merge și anul viitor. Dar as prefera sa nu mai fiu șofer. :))
