Intr-o insorita duminica de mai, am vizitat impreuna cu sotia Cheile Zanoagei. Este un traseu numa’ bun pentru o jumate de zi. Este frumos, nu este dificil si este putin umblat. Am intalnit doar vreo 5 oameni pe traseul propriu zis. Insa este bine de stiut ca zona este frecventata de ursi, de aceea nu se recomanda sa te prinda seara pe acolo. Uitasem de acest amananunt, dar pe traseu – din loc in loc – mirosea ca pe la gradinile zoologice in preajma zonei cu Mos Martin. :D
Traseul incepe de la Padina, campingul Zanoaga pornind printr-o padure de conifere.
Imediat dupa padurea respectiva, ti se infatiseaza drept in fata niste stanci de o marime care te face sa te simti mic.
Si apoi incepe traseul prin chei, pe firul apei.
De cateva ori se trece de pe o parte a raului pe cealalta. Sunt punti amenajate frumos.
Dar sunt si punti care au fost luate de viituri. Asa, ca sa fie traseul un pic mai palpitant.
Peisajul este divers. Am intalnit ici-colo bucati mari de stanca.
De asemenea, am intalnit verde in toate formele. Muuuult verde!
Traseul este bine marcat. Trece printre pietre.
Sau printre radacinile copacilor.
Important este ca sunt si bucati de poteca unde iti odihnesti picioarele.
Traseul coboara pana la lacul Scropoasa, unde le-am intalnit pe aceste țațe. Se pare ca este ceva varianta de a ajunge la lac cu masina, pentru ca erau aici cateva masini. Ceea ce explica de ce pe traseu am intalnit putini oameni.
Din anumite uughiuri, lacul are reflexii de turcoaz.
Niste ratuste parca au stat acolo sa ne spuna bun venit.
La capatul lacului, este acest loc de poveste. Dincolo de casuta respectiva se afla cheile Orzei. Dupa ce ne-am orientat un pic pe harta, am ajuns la concluzia ca pentru a ajunge la ele trebuie sa mergem roata, pe dupa munte. No worries, vom merge!
Si am intentionat sa mergem si la Cheile Orzei. Am urcat, si am urcat. Apoi am coborat. Muuult. Iar aici am gasit acest INTERZIS in cale. Oricum nu se putea trece cu ce echipament aveam la noi. Ne-am magulit cu gandul ca intr-o zi ne vom intoarce.
Am intors pe la cascada Sapte Izvoare. Este la cateva minute de lacul Scropoasa.
E cea mai pura apa. Cea mai pura din lume, fireste.
Am facut cale intoarsa spre Padina. Usor urcand, bucurandu-ne de data asta si mai mult de bucatile de poteca neteda.
Statea sa ploua, dar ne-a asteptat pana am ajuns la masina.
A fost o zi frumoasa, o plimbare placuta. Recomandam acest traseu!
