Dragii mosului, pentru ca nu v-am povestit demult nimic ceva, hai sa va zic ce le-a fost ochilor mei sa vada in aceasta seara.
Se da asa:
– o urbe la ceas de seara, o intersectie si o trecere de pietoni; sfarsit de ianuarie, nu prea cald afara
– un biciclist care incepuse oarecum agale sa treaca trecerea de pietoni, totusi pe bicicleta; se uita in pamant admirand dungile (albe sau negre?) zebrei
– un pieton care din oarecare motive nu merge pe trotuar, ci “pe unde merg masinile”, dar pe margine; paseste surprinzator de rapid pentru un ardelean, de parca ar fi urmarit de rusi.
Intamplarea face ca drumurile celor doi sa se intaleneasca dintr-o data si… POC!
Si-apoi sa vezi cand le sare tandara la doi ardeleani deodata… Dialogul, daca poate fi numit asa, nu este greu de inchipuit. Il redam pe scurt fara a aminti membrii regnului animal pomeniti de cei doi, nici sfintii sau necuratii invocati, precum nici unele organe ale trupului:
– Bă, da’ nu te uiti pe unde mergi?
– Da’ tu ce cauti pe trecerea de pietoni pe bicicleta?!
– Fiind pe trecere, trebuia sa ma lasi sa trec!!!
– Da… erai pe trecere, dar erai pe bicicleta!!! N-ai ce cauta pe trecere pe bicicleta!!!
– Dar tu, daca mergi pe jos, de ce nu mergi pe trotuar???
– Pentru ca pe trotuar si-a parcat ăla masina!!!
Shimburile de replici au continuat ca la pingpong o oarecare perioada…
…dar deodata se unira amandoi impotriva inocentului trecator:
– Tu ce râzi, bă???
Alexe …. daca venea unu cu sania pe contrasens?
Atunci intr-adevar ar fi fost ca si aia ce ne-ai povestit odata in liceu:
Venea un moș cu bicicleta la vale pe un deal. Il vede un politist:
– Halooooo, opreste-te! Nu ai far la bicicleta!
– Fereste-te!!! Nu am nici frana!!!!