Despre telefonari

Inainte de feisbucar a fost telefonarul; telefonarul nu a disparut insa odata cu aparitia feisbucarului.

Telefonarul crede ca principalul rol al unui telefon (denumit stiintific michiduță pe acest blog) este acela a înlesni comunicarea vorbala. Telefonarul nu intelege ca este posibil sa porti o michiduta dupa tine din cu totul alte motive (in adevar, michidutele stiu face multe lucruri). Daca nu vorbesti la telefon – se intreaba telefonarul – atunci de ce-l mai ai?!

Telefonarul nu socoteste ca este o favoare din partea ta aceea de a-i raspunde la telefon; el isi doreste ca tu sa te simti obligat sa raspunzi pentru ca asa-i frumos. Mai mult de atat, telefonarul sustine ca trebuie sa-l suni inapoi daca nu ai raspuns. In oarecare masura deci, un telefonar poate incerca sa puna stapanire pe tine fix prin michiduta pe care tu o detii.

Telefonarul găsește ca daca are minute nelimitate poate sa-ti vorbeasca oricat, cu toate ca nu-ti este macar soră sau frate, mamă sau tată. Ce limitat este acela care crede ca intr-o lume limitata pot exista minute nelimitate! Colac peste pupaza, telefonarul considera o impertinență sa te grabesti spre incheiere cand el este cel care a sunat.

Telefonarul asteapta ca tu sa fii la randul tau un telefonar. Telefonarul aterneaza cersitul de telefoane (convorbiri) cu imputele ca nu l-ai suntat. Desigur, tine o evidenta stricta a ocaziilor cand nu ai raspuns si a perioadei de cand nu ati vorbit la telefon.

PS. Se spune ca femininul de la “telefonar” ar fi un oximoron in sine. Din pricina setarilor default.

Comentarii Facebook

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

 

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.