Spui o gluma fara rost si gust, noi ne uitam incruntati la tine. Realizezi ca ai spus ceva nelalocul lui, dar socoti ca te poti scoate cu un “Scuze, dar așa sunt eu…”.
Te enervezi din nimic, aproape sa ne mananci cu fulgi cu tot, dar constientizezi si tu ca cearta fara bataie n-are rost. Ca sa-ti explici comportamentul bagi un “Scuze, dar așa sunt eu…”.
Intarzii; apari si tu intr-un tarziu, dar foarte jovial (ca asa-i mereu: cel care intarzie este mereu mai jovial decat cel care asteapta). Motive pentru intarziere ar fi multe (semaforul, tramvaiul, ozn-ul), dar mai bine sa-l zici pe cel drept, precum te-ai lauda de altfel: “Scuze, dar așa sunt eu…”.
Si cate si mai cate.
Cu greu poate fi gasita o scuza mai fara de sens ca aceasta. Vorba asta nu-si are rostul.
Sa despicam firul in patru:
1. Daca simti ca ceva nu-i bine cu tine, schimba-te! Implementarea unui nou obicei (bun sau rau), dureaza trei saptamani, spun cercetatorii (britanici, evident). Daca pe ei nu-i crezi, crede-ma pe mine. Testat, confirmat. In plus, degeaba te scuzi: asta este fix miezul problemei: asa esti tu! Aici ai dreptate. Dar scuza n-are rost. Noi stim ca asa esti!
2. Daca totul este in regula cu tine, daca nu simti nici o parere de rau, atunci de ce-ti mai ceri scuze? N-are rost sa-ti ceri scuze, in cazul asta, am mai zis.
3. Daca ceva nu-i bine cu tine, dar simti ca ori cum nu poti schimba, lasa-te macar de vorba asta. Nu-i musai sa subliniezi mereu problema ta, nu trebuie sa-ti reamintesti mereu nici tie. Accepta-ti soarta, asta e. N-ai ce face daca asa ti-a fost sortit, sa stii. Dar n-are rost sa tot ceri scuze, pentru ca te acceptam asa cum esti. Iar daca nu te acceptam, oricum nu te-am accepta nici cu scuzele nesfarsite.
4. Daca nu-i nici una din cele de mai sus, atunci e nașpa.
