Probabil cunosti acea povestioara (cu multe versiuni fiecare, fiecare ridicand pretentia de veridicitate) care se termina cu invatatura pentru ochisorii micuti: “Fiecare dă ce are!”. Daca nu o stii, te ajuta google.
O fi adevarata vorba pentru momentul in care dai, dar pe termen mai lung este la fel de adevarata?
Poate mai corect ar fi: “Fiecare da ce primeste!”.
“Fiecare da ce are” pune accentul pe posesor; “Fiecare da ce primeste” pune mai mult accentul pe faptul ca ceea ce ai este primit.
Gandeste-te un pic: ceea ce ai acum, ai avut dintotdeauna sau le-ai primit la randul tau? Cat din ce ai este datorita meritelor tale deosebite?
Iar daca ar fi ca fiecare sa dea ce primeste, se mai ridica inca cel putin trei intrebari:
Cat timp poti avea asteptari de la cineva sa tot dea ce are?
Daca cineva ar darui din ceea ce ar primi de la tine, ce ar darui?
Dupa ce criterii te astepti ca cineva sa nu dea mai departe ceea ce primeste de la tine?
…si nu vorbesc despre obiecte; chiar deloc.
Și-apăi așa…
