Viata lui Avraam este fascinanta! Pavel il numeste “tatal tuturor celor ce cred” (Romani 4:11), iar Iacov ne spune ca a fost numit “prietenul lui Dumnezeu” (Romani 2:23).
Urmarind viata lui in asa cum este redata in cartea Geneza, putem observa modul in care “prietenul lui Dumnezeu” se apropie de EL si felul in care “tatal tuturor celor ce cred” relationeaza cu semenii sai.
Hai sa vedem 3 astfel de ocazii. Sa urmarim atitudinea lui Avraam, dar si raspunsul pe care aceasta o determina.
1. Avraam si EL
Geneza 18:15: “Cel ce judeca tot pamantul”
Geneza 18:27: “eu care nu sunt decat praf si cenusa”
Aceasta este atitudinea tatalui tuturor credinciosilor cand vine inaintea LUI. Pe EL Il vede ca Cel mai mare, iar pe el se vede ca cel mai mic. Totul se datoreaza LUI, omul nu are nici un merit.
2. Avraam si Imparatul Păcii
Geneza 14: 23: “Nimic pentru mine”
Geneza 15:1: “Eu sunt […] răsplata ta foarte mare”
Atunci cand omul nu doreste nimic pentru el, EL ii ofera totul!
In schimb, atunci cand omul (crede ca) are totul si nu duce lipsa de nimic, se prea poate ca EL sa nu-i mai poata da nimic. Nu pentru ca EL nu ar avea, ci pentru ca omul nu-I simte lipsa…
3. Avraam si semenii
Geneza 23:4: “Eu sunt strain si venetic printre voi”
Geneza 23:6: “Tu esti ca un domnitor al lui Dumnezeu in mijlocul nostru”
Ce contrast intre cum se vedea Avraam si cum il vedeau semenii sai!
Oare daca Avraam ar fi pretins in fata lor ca este domnitor al LUI in mijlocul lor, ei nu i-ar fi zis “Ce?! Tu??? Tu esti strain si venetic aici!”?
Iata deci ca nu pierzi nimic atunci cand te vezi mic, nu pierzi nimic nici chiar in fata semenilor.
Da, un om mare nu se vede niciodata mare. Dar tu? Esti tu urmas al tatalui credinciosilor? Esti prieten cu EL?
:)
