Exista o vorba in popor (si mai ales intr-un anumit popor) care spune asa “EL Se uita la inima…”.
De cele mai multe ori cand se citeaza aceasta frantura de verset are legatura cu imbracamintea cuiva, cu ceea ce face si/sau cu ceea ce spune cuiva.
Ideea este “Nu te uita cum se imbraca el, ce face el, cu cine se asociaza el… nu astea conteaza, ci ceea ce are in inima.”
Bun, hai sa vedem prima data ce zice versetul intreg:
Si Domnul a zis lui Samuel: “Nu te uita la infatisarea si inaltimea staturii lui, caci l-am lepadat. Domnul nu Se uita la ce se uita omul; omul se uita la ceea ce izbeste ochii, dar Domnul Se uita la inima.” (1 Samuel 16:7)
Observ urmatoarele:
1. Lucrurile la care i se cere lui Samuel sa nu se uite sunt infatisarea si statura, nicidecum imbracamintea.
2. Nu i se aduce lui Samuel absolut nici un repros ca s-a uitat la ce izbeste ochii.
3. Versetul nu spune doar “EL Se uita la inima”, ci si “omul se uita la ceea ce izbeste ochii”. Cum de nu ase aude si aceasta parte citata?
Fratilor, versetul spune clar: omul se uita ce se vede, El Se uita la inima! Iar eu si tu suntem oameni, da?
A fost cineva la inceputul istoriei care a sugerat “veti fi (ca) Dumnezeu”. Sincer, mi se pare ca i se aude soapta aceluaiasi ispititor atunci cand mi se sugereaza sa ignor ceea ce se vede, pentru a juca rolul LUI, acela de a ma uita la inima. Inima doar EL o vede!
PS. Gasesti aici re-interpretari ale unor versete interpretate in general gresit.
