• RSS
  • Delicious
  • Digg
  • Facebook
  • Twitter
  • Linkedin
  • Youtube

Citit: “Înconjurînd Muntele Fericirilor”

AlexB luni, 30 decembrie 2013, 19:56 un comentariu

Am citit cartea “Înconjurînd Muntele Fericirilor – O abordare periegetică a Predicii de pe Munte”, 254 pagini, de Marius David Cruceru.

predica

Cartea este un altfel de comentariu asupra Predicii de pe Munte, altfel de cuvinte despre cele “aproximativ doua mii de cuvinte care au schimbat radical lumea in care ne aflam” (pag. 40).

Ca in cartea “Intoarcerea din Oglinda” de acelasi autor, de la bun inceput ni se da de inteles ca pentru a intelege lumea LUI, trebuie sa privim lucrurile intoarse, caci “totul se intampla pe dos” (pag. 55).

Cartea incepe cu un capitol introductiv despre ironie. Desi poate parea socant, ni se spune, Isus este ironic. “Depictarea lui Isus precum un personaj lipsit de ascutisul sabiei din gura Sa este o parte a unei folcloristici teologice transdenominationale in acest moment, dar nu are legatura cu spiritul Evangheliilor” (pag. 16). Acest capitol stabileste “regulile” interpretarii Predicii de pe Munte propusa in carte.

In capitolele care urmeaza, sunt prezentate pe rand, invataturile Predicii de pe Munte cu rasturnari de randuieli la fiecare pas: incepand cu ordinea inversata in care Se adreseaza Isus noroadelor si ucenicilor si continuand cu invataturile imposibil de practicat prin putere omeneasca.

Adancindu-ne in studiul Predicii, suntem obligati sa concluzionam: crestinismul nu este greu, este imposibil! Culmea discursului lui Isus: noi, care suntem rai, sa fim desavarsiti precum Tatal.

In fiecare capitol, dupa ce ne este demonstrata “imposibilitatea” la care suntem chemati, ni se da mereu si Solutia:

– Analizand fericirile, ne dam seama ca este imposibil sa fim fericiti: pentru ca mereu ne schimbam idealul si destinatia, pentru ca n-am gustat inca fericirea, pentru ca nu suntem construiti pentru fericire… Dar “Fericirea lui Cristos este generata de prezenta Sa, nu de daruri si binecuvantari.” (pag. 75)

– Studiind standardul de neprihanire in care minimul impus este “neprihanirea fariseilor”, idealul fiind nimic mai putin decat “fiti dar desavarsiti ca Tatal”, iarasi ne dam seama ca prin puterile noastre este de neatins. “El este neprihanirea noastra, El, Cel care a murit pentru ca noi sa putem implini standardele neprihanirii Sale.” (pag. 174)

– Citind pasajele despre pracarea religiei, descoperim ca ni se cere sa ne ascundem atunci cand facem milostenie, sa ne retragem atunci cand ne rugam. Mai mult chiar (sau dimpotriva) atunci cand postim ni se cere sa iesim afara, chiar sa fim actori! “Ascunza-ne, Il gasim. […] El este religia noastra, El, care a murit ca postul sa fie o sarbatoare, darnicia un act de dragoste, rugaciunea un dialog.” (pag. 175)

– Cand ne uitam la vorbirea despre ingrijorari si valori, concluzionam ca “problema nu este daca avem sau nu din cele materiale, ci unde ne sunt inimile.” (pag. 176) Problema nu este cu strangerea comorilor, ci UNDE le strangem. “El este comoara si tezaurul nostru cel nepretuit.” (pag. 176)

Ni se cere sa judecam sau este interzis sa judecam? Daca ni se interzice sa judecam, atunci ce ne facem cand ni se cere sa nu dam margaritare la porci, de exemplu? Cum stabilim ca ceea ce avem sunt margaritare? Cum etichetam pe aceia ca sunt porci, daca nu am avea voie sa judecam? Mai mult, Isus Isi incheie predica asemuind pe cel care o implineste ca fiind un om cu judecata!

Cartea se incheie cu un capitol despre relevanta noastra ca Biserica. Intr-o lume in care bisericile se tranforma de multe ori in discoteci si loc pentru concerte rock, ce inseamna sa fii relevant? Sa fii asemenea ca cei carora sa te adresezi? Ar trebui ca cel care nu se simte bine in pielea lui sa se simta bine in prezenta LUI? Capitolul final extrage raspunsurile din cuvantarea lui Isus despre sarea pamantului, lumina lumii si cetatea oamenilor.

*******

Ma opresc aici in speranta ca te-am facut suficient de curios si cu nadejdea ca sa nu ti-am luat prea mult din bucuria descoperirii.

Pentru mine, cartea a fost un studiu fascinant. Este genul de lectura care te tine cu mintea incordata.

Mai in gluma, mai in serios, apreciez multimea de notite explicative din subsol. Eu, ca un biet programator, cealalta carte (Intoarcerea din Oglinda) am fost nevoit s-o citesc cu DEX-ul langa mine. Nu ca ar fi rau! Dar aici am avut explicatiile mai la indemana.

 

7 citate din carte:

“Ucenicii, urmasii Domnului, sint chemati sa fie facatori de pace, dar tocmai ei vor stirni conflictul.”

“Isus cel drept ne stramba lumea pentru a o putea indepta.”

“Ca sa fim fericiti toata viata ar trebui sa avem memoria mai scurta.”

“Nu sintem creati pentru blestem, dar acolo am ajuns.”

“Nu comorile sint rele, ci locul in care le adunam este rau.”

“Viata nu este asa cum o vedem noi, ci asa cum ne-o arata El.”

“A pretinde ca poti fi generos la nesfirsit, daruind bine fara sa astepti bine este cumplita superbie.”

 

   

Comentarii Facebook

Doar un comentariu... Comenteaza si tu!

  1. […] – iată, și Alex Bizău a citit cartea. Dacă este înțeles textul meu și de programatori, de hardiști, de ingineri … […]