La studiul biblic de saptamana trecuta s-a studiat printre altele si urmatorul pasaj:
1. Dupa ce am scapat de primejdie, am aflat ca ostrovul se chema Malta.
2. Barbarii ne-au aratat o bunavointa putin obisnuita; ne-au primit pe toti la un foc mare, pe care-l aprinsesera din pricina ca ploua si se lasase un frig mare.
3. Pavel stransese o gramada de maracini si-i pusese pe foc; o naparca a iesit afara din pricina caldurii si s-a lipit de mana lui.
4. Barbarii, cand au vazut naparca spanzurata de mana lui, au zis unii catre altii: “Cu adevarat omul acesta este un ucigas, caci “Dreptatea” nu vrea sa-l lase sa traiasca, macar ca a fost scapat din mare.”
5. Pavel a scuturat naparca in foc si n-a simtit niciun rau.
6. Oamenii aceia se asteptau sa-l vada umflandu-se sau cazand deodata mort; dar, dupa ce au asteptat mult si au vazut ca nu i se intampla niciun rau, si-au schimbat parerea si ziceau ca este un zeu. (Fapte 28:1-6)
Am mai zis eu ca in unele cercuri mereu gasesc ceva inedit, ceva ce n-am mai auzit, dar nici nu m-am gandit. De data aceasta, cativa si-au dat cu parerea ca sarpele nu l-a muscat pe Pavel, ci doar s-a lipit de mana lui. In viata mea nu m-am gandit la una ca asta; mereu am stiut ca l-a muscat.
Argumente aduse:
– sarpele “s-a lipit de mana lui”; poate doar s-a incolacit, nu inseamna ca l-a muscat;
– despre faptul ca sarpele atarna de mana s-a spus ca poate s-a agatat cu coada;
– despre faptul ca bastinasii se asteptau ca Pavel sa moara s-a spus ca poate ca li s-a parut ca l-a muscat si de aceea aveau asemenea asteptare;
– la urma urmei, s-a zis, chiar si faptul ca sarpele nu l-a muscat tot o minune este!
Inainte de a-mi exprima si eu parerea, cred ca este util sa ne uitam si in alte traduceri la cuvintele cheie:
Faptele Apostolilor 28:3
VDC Pavel strânsese o grămadă de mărăcini şi-i pusese pe foc; o năpârcă a ieşit afară din pricina căldurii şi s-a lipit de mâna lui.
NTR Pavel a adunat o grămadă de mărăcini şi, în timp ce le punea pe foc, a ieşit o viperă din cauza căldurii şi i s-a prins de mână.
VBC Paul adunase un braţ de vreascuri şi le-a pus pe foc. Din cauza căldurii, o viperă a ieşit şi s-a prins de mâna lui.
VBO Şi strângând Pavel o grămadă de vreascuri şi punându-le pe foc, o viperă a ieşit din pricina căldurii şi i s’a prins de mână.
Faptele Apostolilor 28:4
VDC Barbarii, când au văzut năpârca spânzurată de mâna lui, au zis unii către alţii: “Cu adevărat omul acesta este un ucigaş, căci «Dreptatea» nu vrea să-l lase să trăiască, măcar că a fost scăpat din mare.”
NTR Când barbarii au văzut şarpele atârnând de mâna lui, şi-au zis unii altora: “Fără îndoială că omul acesta care a fost salvat din mare este un criminal, căci Dreptatea nu-l lasă să trăiască!”
VBC Când au văzut localnicii şarpele prins de mâna lui, au început să spună între ei: “Cu siguranţă omul acesta este un criminal. Abia s-a salvat din mare şi pedeapsa [divină] nu-l lasă să trăiască”.
VBO Şi când băştinaşii au văzut jivina atârnată de mâna lui, ziceau unii către alţii: “Nu’ncape’ndoială că omul acesta e un ucigaş; deşi a scăpat din mare, dumnezeiasca dreptate nu i-a îngăduit să trăiască…”.
Eu cred ca, printre altele, atunci cand citim Biblia trebuie sa fim caracterizati de bunul simt. Asadar:
– Cred ca este de bun simt sa consider ca vipera nu era chiar asa binevoitoare incat sa se prinda cu coada de mana lui Pavel. Textul noteaza ca vipera atarna de mana lui.
– Cred ca este de bun simt sa consider ca bastinasii stiau mai bine decat noi ce fel de serpi au pe insula si care sunt apucaturile acestora. Cred ca acestia stiau ca un sarpe nu-ti sare pe mana pentru a te imbratisa.
– Cred ca bastinasii, martorii oculari, au vazut mai bine ca noi ce s-a intamplat. Sa nu uitam ca bastinasii se asteptau sa-l vada pe Pavel murind. Nu cred ca se aspteptau la asta doar pentru ca au vazut sarpele incolacit pe mana lui Pavel.
– Cred ca este de bun simt sa presupun ca daca sarpele nu l-ar fi muscat, Pavel le-ar fi spus bastinasilor: “Stati, oameni buni! Nu m-a muscat, vi s-a parut doar…”. Nu mi-l pot imagina pe Pavel lasandu-i sa creada ca sarpele l-a muscat pentru a-l proclama astfel zeu.
– Cred ca este de bun simt sa consider ca doctorul Luca, atat de atent la detalii (vezi Evanghelia dupa Luca si Faptele Apostolilor), nu ar fi lasat sa se creada ca sarpele l-a muscat daca nu l-ar fi muscat.
De asemenea, am cautat in cateva Comentarii Biblice pentru a vedea cum au inteles si altii acest pasaj:
Commentariu Biblic W. MacDonald
Pe când Pavel ajuta la aprinderea focului, a fost muşcat de o viperă. Se pare că şarpele acesta veninos stătuse ascuns între vreascuri, dar de îndată ce acestea au fost aprinse, vipera a ţâşnit, muşcându-l pe apostol şi agăţându-se de mâna lui.
Commentariu Biblic J. Vernon McGee
Sfatul meu este să nu luaţi de bunăvoie o viperă în mână. Eu am trăit mulţi ani într-o zonă în care acestea sunt foarte frecvente. Nu am cunoscut nici un caz în care o persoană care a fost muşcat de o viperă să scape nevătămată de veninul acesteia. Este drept că nu am auzit de nimeni care să fi murit, dar aceasta pentru că au fost trataţi la timp. Veninul a avut un efect imens asupra lor.
Un alt lucru pe care aş dori să-l subliniez este acela că Pavel nu a luat intenţionat vipera. Pavel nu-L ispitea pe Dumnezeu. Eu consider că aceasta este o altă dovadă a faptului că Pavel avea o problemă de vedere şi că acesta era ţepuşul lui din carne (2 Cor. 12:7). Voi dezvolta acest subiect când vom studia Epistola către Galateni. Pavel nu vedea prea bine, astfel că, atunci când a luat un braţ de nuiele nu a văzut vipera care era printre ele. […] Când Pavel a aruncat vreascurile în foc, vipera a ieşit dintre ele şi s-a urcat pe mâna lui. Şi nu numai că l-a muşcat, ci chiar s-a lipit de mâna lui.
Commentariu Biblic Edition C
Luca ne relatează din nou un episod scurt, dar semnificativ despre Pavel. Este vorba despre o muşcătură de şarpe, de care apostolul scapă cu viaţă. „Năpârcilor” le place căldura şi le place să stea printre tufe. La fel şi aici: „o năpârcă” atrasă de căldura focului zăcea printre „mărăcini” şi „s-a lipit de mâna lui Pavel”. Unii comentatori se gândesc mai degrabă la o încolăcire a mâinii şi înlătură astfel aspectul miraculos al episodului. Numai că textul nu vorbeşte despre aşa ceva. În plus, putem avea încredere că „barbarii” au cunoscut atât şerpii din patria lor, cât şi comportamentul acestora şi urmările unei asemenea muşcături. Dacă nu se vrea o simplificare nepermisă, evenimentul trebuie evaluat şi înţeles astfel.
Mi-am adus aminte cu aceasta ocazie si despre un articol scris de Marius Cruceru: Unde găsim cei mai mulți experți în cultura și istoria antică? Zic ca mare dreptate are!
In fine, vorba lu’ frate-meu: vede-se ca barbarii au fost mai impresionati decat noi…
