1. Neemia inseamna “mângâiere a Domnului“.
2. In canonul ebraic, Ezra si Neemia formeaza o singura carte. In Ezra (care era preot) se vorbeste despre reconstruirea Templului, in Neemia se vorbeste despre reconstruirea Ierusalimului (in special a zidurilor lui).
3. Din punct de vedere cronologic, Neemia este ultima carte istorica. Actiunea cartii se petrece dupa intoarcerea din robia babiloniana.
4. Neemia era un laic (nu era carturar sau preot). Putem observa in aceasta carte ce poate face EL printr-un laic care are pe inima lucrarea LUI.
5. Imaginea dominanta in cartea lui Neemia este aceea a unui nou inceput:
– rezidirea zidurilor Ierusalimului
– reinnoirea Legamantului
– restabilirea vietii in Ierusalim
– reinstituirea inchinarii la Templu
6. O caracteristica a cartii este ordinea ce o caracerizeaza. Aceasta se reflecta si in redilectia scriitorului pentru lista de nume. Gasim 7 liste de nume:
– Reparatorii zidurilor
– Israelitii repatriati
– Cititorii Legii
– Semnatarii Legamantului
– Locuitorii Ierusalimului
– Preotii si levitii
– Membrii corurilor
7. In lumea antica, a reconstrui o anumita cladire implica puternice asocieri emotionale. Era vorba de mult mai mult decat un proces de zidire: era o deplasare de la moarte spre viata. Aceasta se poate observa si in cuvintele batjocoritoare adresate de Sanbalat: “Oare vor da ei viata unor pietre inmormantate sub mormane de praf si arse de foc?” (Neemnia 4:2). Cunoscand acest lucru, intelegem mai bine profunzimea conflictului intre ziditori si vrajmasi.
