De ani de zile trec aproape saptamanal pe langa o benzinarie care mereu a fost o sursa de mister: ce cauta acolo, oare are ceva clienti?
Sa vezi ce patesc vineri. In graba mea spre casa nu am observat ca acul de la motorina batea mult (da’ mult!) spre stanga. Am observat doar dupa ce s-a aprins un beculet. Dar oricum daca era sa fie nu era bine sa ma prinda sfarsitul cu rezervorul plin, nu?
Calm! Mintenaş ajungi la benzinaria ‘ceea bizara, imi zic.
Pe de o parte, practicul simt imi striga ca nu ar fi recomandabil recomandat sa iau motorina de la o benzinarie noname. Pe de alta parte, simtul bun imi soptea ca nu se cuvine sa deranjez omul ‘cela sa iasa pe frigul ‘cela afara ca sa-mi dea o cănuţă de motorina. Dar nevoia mă nevoia.
Asadar, in urma unui compromis:
– Motorina de 150 de lei, va rog.
– Unde mergi?
– La B.
– Pai, pana la B sunt 18 km.
– Pai, da…
– Stii ce? Nu-ti dau de 150. De 20 de lei iti ajunge. E chiar prea mult. De la B iei mai ieftina, la noi e mai scumpa.
Noh, eu in viata mea de om n-am intalnit asa ceva. Semn al sfarsitului?
ce tare omul, de aceea nu avea el clienti:)):)):))))