Distruşi de TV

Printre altele, citesc cartea “Efectele televiziunii asupra mintii umane” scrisa de Virgiliu Gheorghe.

Este impartita in trei parti principale, am terminat de citit prima parte. Aceasta prima parte se intituleaza “Efectele comunicarii audio-video asupra dezvoltarii si functionarii creierului”. In aceasta parte, autorul aduce in atentia noastra efectele pe care le are TV-ul (generic numit TV; poti face TV si dintr-un calculator sau telefon) asupra creierului. Si nu programele in sine, ci tehnologia folosita: numarul mare de frame-uri pe secunda, numarul mare de efecte vizuale pe minut. Abia in a doua parte a cartii se abordeaza si efectul pe care-l are continutul informatiilor.

Pe scurt: cortexul se dezvolta diferit la cei care se uita mult la TV (mai ales in anii copilariei/adolescentei cand creierul este in dezvoltare), neuronii pur si simplu se leaga altfel decat la cei care nu se uita la TV! Cele mai daunatoare sunt filmele si videoclipurile (datorita numarului mare de efecte vizuale).

Parcurgand aceasta prima parte a cartii mi-am dat seama de cauzele unor efecte care se vad – din pacate – la din ce in ce mai multi oameni din jurul nostru. Autorul dezbate pe larg urmatoarele anomalii din viata celor ce se uita la TV, rezultate – repet – ale dezvoltarii anormale a creierului.

* plictiseala :: acestora lumea din jurul lor, viata reala, nu li se pare interesanta; este mult mai interesant ceea ce vad la tv. Asa se ajunge sa auzi chiar si pe unii copii spunand: “m-am plictisit”.

* lipsa concentrarii :: nu se pot concentra timp indelungat asupra unei activitati sau a unui subiect anume; totul trebuie sa fie “scurt si la subiect”

* memorie proasta :: avalansa de imagini si de efecte vizuale toaca practic creierul astfel incat nu mai poate procesa informatia primita. Imaginile direct in subconstient, ocolind ratiunea, dar mai este un efect nedorit: creierul fiind obosit, uita repede. Asa ca nu te minuna daca ti-a promis ceva si maine habar nu mai are ce si cui a promis. Nu-i el de vina.

* atentie redusa :: vorbesti cu omul si vezi ca el este intr-o alta lume, cuvintele tale parca il ocolesc. “ce-ai zis?” te va intreba exact cand ai terminat de explicat ceva… nu pentru ca nu ar fi auzit, ci pentru ca nu a fost atent.

* nu citesc, nu lectureaza :: desi cititul dezvolta gandirea, aceasta activitate leste la coada listei lor de activitati. De obicei, nu mai ajung sa si citeasca. Si chiar daca citesc, au o mare dificultate in a intelege sensul. Nu te minuna daca o sa-i auzi zicand “n-am inteles!…”. Chiar asa este!

* visatul cu ochii deschisi, reveerii :: oamenii care si-au petrecut mult timp la tv au tendinta de a visa cu ochii deschisi, n-au ei nici o treaba cu nimeni, nimic nu pare a-i tulbura.

* greutate in exprimare :: nu-si gasesc cuvintele in timp ce vorbesc. Nu, nu pentru ca nu ar sti sensul cuvintelor! Ei au problema cu aranjarea lor in fraze coerente.

* ticuri verbale :: “stii?”, “ma intelegi?” si chiar unele expresii vulgare presarate doar de umplutura. De asemenea, preiau cu usurinta unele expresii/propozitii pe care le repeta papagaliceste, dar cu un aer de parca ei le-ar fi inventat. De exemplu:, am auzit o gramada de oameni spunad cu emfaza “oare ce cuvant din fraza cutare nu ai inteles?”. Papagali.

* comunicare prin gesturi :: gesturile iau locul cuvintelor. In timp ce vorbesc, pare-se ca-si imagineaza ca ar avea aripi in loc de maini, si chiar le fololesc de parca ar dori sa-si ia zborul!

* neputinta de a urmari un discurs :: pentru acestia imaginea a luat locul cuvantului. Le este greu, daca nu imposibil, sa urmareasca un discurs care nu este insotit de imagini. De asemenea, prefera transformarea discursurilor/cuvantarilor in talk show-uri.

* irascibilitate :: sunt iritati atat cand sunt singuri, dar isi pierd repede rabdarea si cand au de asteptat (daca stau de exemplu la rand)

* nevoie exagerata dupa placere, distractie si divertisment :: daca este sa faca ceva util, nu au timp. Daca este vorba de distractie, nu se dau niciodata inapoi.

* dificultati in planificarea activitatilor :: n-au ei nici un plan. Toate (le) merg la intamplare.

* neputinta de a respecta un orar stabilit :: punctualitatea nu este punctul lor forte.

* fara scop in viata :: nu stiu ce urmaresc in viata, traiesc fara un scop bine stabilit, traiesc de pe o zi pe alta. Divertismentul pare a fi singura ratiune de a trai.

* dependenti de stiri :: desi, in mod natural, un om normal poate trai linistit si fara sa stie ce se intampla in Israel, cei care se uita mult la TV, simt ca nu pot trai daca nu stiu ce se intampla peste tot in lume. Pamantul nu s-ar invarti fara ei; ei au in fiecare zi multe probleme de rezolvat pentru planeta.

* nu-si dau seama ca nu e ceva in regula cu ei :: asta-i cireasa de pe tort. Daca cineva este bolnav de gripa, el constientizeaza asta si se trateaza. Acestia insa, deoarece creierul le merge altfel, NU cred ca sunt in neregula. Din punctul lor de vedere, sunt oameni normali. E normal sa uiti, e normal sa nu fii punctual, e normal sa te agiti, e normal sa nu citesti, e normal sa nu poti urmari ce spun altii.

Numeste-i cum vrei, eu i-am denumit distrusi de TV. Tu numeste-i emancipati, daca doresti. Nu ma reranjeaza. Oricum, ii cunosc si eu, si tu.

Solutii? Pana acum nu am gasit sa scrie in carte ca s-ar putea repara ceva. Asa si-au format creierul, asa il au. N-ai ce le face.

 

Comentarii Facebook

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

 

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.