• RSS
  • Delicious
  • Digg
  • Facebook
  • Twitter
  • Linkedin
  • Youtube

Nedumerirea încăpăţânării

AlexB joi, 23 august 2012, 23:32 un comentariu

Inteleg la ce te referi cand spui despre cineva ca este om cu cap sau ca are capul pe umeri.

Inteleg si cealalta parte: cand se spune despre cate unul ca si-a pierdut capul. Adicatelea, e cu capul in nori. Ori cu capul in straiţă (traistă, pentru cine nu intelege romaneste). Sau ca are cap pe post de dop, adicatelea sa nu-i ploaua in gat.

Stiu cum este si sa nu-ti vezi capul de treburi sau sa-ti iasa pe dos cate o treaba si apoi sa-ti vina sa te dai cu capul de toti peretii. Ai observat ce atent e romanul cand zice ceva? “Peretii” a zis. Inseamna ca de podea nu-i rau, ba chiar ar fi indicat sa te dai peste cap. Uneori.

Pana aici am inteles (chiar si eu)! Insa am o nedumerire:

Daca incapatanat inseamna ca cineva nu renunta la ceva nici in ruptul capului, atunci descapatanat este ceva bun? Si daca cineva apreciaza un descapatanat, atunci nu poate fi banuit acel cineva ca ar fi un adept al antropofagiei?

N-am zis nimic. Doar intreb. Nu-mi bat capul…

PS. “cap patrat” ce inseamna?…

   

Comentarii Facebook

Doar un comentariu... Comenteaza si tu!

  1. GhitaB spune:

    Precum spui dacă ar veni de la „cap”. Dar „căpățâna”…-i căpățână.

    „CĂPĂȚẤNĂ, căpățâni, s. f. 1. Cap de animal mort sau tăiat pentru consum. 2. Cap de om mort desprins de trup; craniu.” (DEX 98)

    Deci, cu antropofagii… Vreau să zic că pentru ei nu prea contează prefixul. Că-i „în”, că-i „des”… E bun oricare. :D

    (Bine-am zis? :)) :P )