Am terminat de citit cartea “Incotro ne indreptam?” de Jan Paulsen, 145 pagini.
Cea mai buna descriere a carti, in cazul acesta, cred ca este pe coperta din spate, de unde si citez urmatoarele:
Titlul cărții, o actualizare a celebrelor cuvinte “Quo vadis?” Din legendara întâlnire dintre apostolul Petru și Domnul Hristos, provoacă biserica la un răspuns în fața crizelor contepmorane.
Publicul-țintă este reprezentat de lideri, de la prezbiterul unei bisericuțe la slujbașul ales pentru o funcție la Conferința Generală.
Echilibrată, dar curajoasă, “Încotro ne îndreptăm?” este o carte bazată pe experiențele trăite „în prima linie a frontului”.
Cuprins:
Prefata
Introducere
1. Calatoria mea
2. Care sunt motivatiile noastre?
3. Nu-i lasati afara, in frig – invitati-i inauntru!
4. “Oamenii din alta parte”
5. Biserica si “cei din afara ei”
6. Biserica si celelalte biserici
7. Presedintele si colegii lui de echipa
8. Nu e usor sa alegi un conducator!
9. Unitatea – suntem un singur trup
10. Un loc unde sa ne simtim ca acasa
11. O viata in tensiune
12. Reflectii asupra viitorului apropiat
Cateva citate din carte:
“A raspunde doar inaintea lui Dumnezeu – expresie folosita adeseori de cei care vor sa se eschiveze de la a da socoteala.”
“Este deosebit de important ca aceia dintre noi care suntem conducatori in biserica sa fim capabili a asculta pe cineva care gandeste diferit – care poate ca isi exprima dezacordul fata de noi in mod vehement! – si totusi sa nu ne simtim amenntati.”
“…dar banuiesc ca elevii m-au invatat pe mine mai multe decat am reusit eu sa-i invat pe ei.”
“Valorile crestine ajung sa fie transmise cu multa asprime, daca ne lipseste compasiunea fata de fiinta umana. A fi bun este tot la fel de important ca si a avea dreptate.”
“Nu va simtit frustrati din cauza intrebarilor neincetate care vin din partea tinerilor – ei sunt sinceri, seriosi si preocupati. Raspundeti-le cu precautie, pentru ca nu pot fi dusi de nas prea usor.”
“Cand suntem prieteni, avem multe sa ne spunem.”
“Activitatile care ii ranesc pe oameni nu trebuie neaparat supuse unei expuneri maxime, iar remediul trebuie aplicat pe rana.”
“In calitate de conducatori, trebuie sa fim dispusi sa admitem ca ne putem incurca in propriile noaste interpretari si ca uneori auzul ne joaca feste.”
“…nu i-a cerut dovezi, ci i-a pus acuzatorului urmatoarea intrebare simpla: Din ce motive imi spui aceste lucruri?”
“Viitorul ne sta in fata si este singurul loc spre care ne indreptam. Eu imi repet de multe ori faptul ca este imposibil sa mergem cu spatele spre viitor si cu privirea atintita spre lucrurile din trecut.”
“Lumea aceasta, in ciuda defectelor ei, este locul unde traim si locul unde ne indeplinim misiunea.”
“Poate ca lumea este decazuta, dar este o lume plina de oameni, ar noi nu-i putem abandona.”
“Cum poti reprezenta o institutie cu care esti in mod clar in disensiune si pe care evident ca nu o mai sustii?!”
“Am fost alesi de cei putini, dar slujim in interesul celor multi.”
“Daca vrei sa gasesti ceva de criticat, fie in conducerea administrativa, fie in conducerea bisericii locale, nu trebuie sa cauti foarte mult. Conducatorii alesi sunt oameni si uneori gresesc.”
“Bine, tu esti perfect, dar chair trebuie sa manifesti aceasta atitudine ostila?”
“Daca esti conducator, nu trebuie sa-ti fie teama de intrebari. Dimpotriva, sa-ti fie teama de tacere, fiindca apatia este mult mai daunatoare pentru trupul lui Hristos decat gandirea critica.”
“Uneori este foarte greu sa privesti evenimentele din lumea noastra prn prisma sperantei. Dar pelerinii alcatuiesc, in primul rand, un popor al sperantei. Noi privim mereu spre orizont, increzatori ca destinatia noastra este aproape. Speranta ne motiveaza, ne sustine si influenteaza modul in care ne purtam cu oamenii pe care ii intalnim.”
