Fac introducerea, amintind urmatoarea “intamplare” (care-i adevarata, bineinteles; la fel de adevarata ca povestirile care incep cu asigurari de genul acesta).
Se spune ca un reporter a vrut sa-i ia interviu unui taran despre cum isi petrece ziua…
Taranul incepe sa povesteasca:
– D’apoi, dimineata ma scol si trag un pahar de palinca…
– Stai, bade Ioane, ca nu-i bine sa apara pe TV ca bei de dimineata. Zi mai bine ca “citesti ziarul”…
– No, atunce… dimineata ma scol, cetesc ziarul. Dupa aia dau la porc sa mance, dupa care mai cetesc inc-un ziar. Pana la pranz lucrez in atelier, in care timp cetesc vreo doua-tri carti… La masa mai cetesc vro doua reviste, iar sara adun fanul de pe cimp si cetesc in acelasi timp presa de sara. Dupa cina ma duc la biblioteca satului cu pretenii, iar la 10 cand inchide biblioteca merem cu toata trupa la Petre, ca el are tipografie!
Si-acum sa trecem la ale noastre: cetatanul nurmentat. Cetateanului nurmentat nu i-a prea placut niciodata apa rece si limpede. Este drept, cetateanul nurmentat nu a avut niciodata intentia sa se nurmenteze. El a crezut sincer ca poate folosi unele lecturi “fara alcool”. Mai pe urma, a crezut la fel de sincer ca poate el sa separe alcoolul de apa rece.
Insa nu se stie cum, nici chiar el insusi nu ar putea explica, cetateanul nurmentat a ajuns sa frecventeze tot felul de birturi (online sau nu) unde este servit cu tot felul de materiale alcoolice (literatura, audio, video).
Cert este ca cetateanul nurmentat a trecut de stadiul “nu ma-npinge ca ametesc”. Despre astfel de cetateni, Pavel spune ca sunt in starea “plutind incoace si incolo, purtati de orice vant de invatatura” (Efeseni 4:14).
Dupa ce este suficient de nurmentat, simte ca este momentul sa inceapa sa dea invataturi la altii. Pentru a exemplifica felul in care vorbeste cetateanul nurmentat, am sa iau un text la intamplare dintr-o carte la intamplare (“Dilemele unui Inger”):
Ghicitorile lui Samson se transforma si ele in intrebari cu miza capitatala: viata. “Din cel ce mananca a iesit ce se mananca si din cel tare a iesit dulceata.” Pai, o suta de ani sa se fi chinuit expertii in cimilituri si hackerii decodificatori ai egiptenilor si tot nu ar fi ajuns la nici un rezultat. Dar pe cat a fost Samson de tare cu rebusurile, in fata Dalilei s-a prezentat cu lectia neinvatata. A anagramat expresia ROB al patimii, iesindu-i cuvantul ORB.
Inainte de a arata cum ar zice un cetatean nurmentat textul de mai sus, trebuie amintit ca sunt doua categorii de cetateni nurmentati: nonambulii si nunaticii.
1. Nonambulul este acel cetatean nurmentat care are predispozitia de a insera dupa fiecare verb cate un “nu?”. Daca el ar fi zis textul de mai sus, acesta ar arata cam asa:
Ghicitorile lui Samson se transforma – nu? – si ele in intrebari cu miza capitatala: viata. “Din cel ce mananca – nu? – a iesit – nu? – ce se mananca – nu? – si din cel tare a iesit – nu? – dulceata.” Pai, o suta de ani sa se fi chinuit – nu? – expertii in cimilituri si hackerii decodificatori ai egiptenilor si tot nu ar fi ajuns – nu? – la nici un rezultat. Dar pe cat a fost – nu? – Samson de tare cu rebusurile, in fata Dalilei s-a prezentat – nu? – cu lectia neinvatata. A anagramat – nu? – expresia ROB al patimii, iesindu-i – nu? – cuvantul ORB.
Exista si nonambuli mult mai afectati. Acestia insereaza “nu?”-urile absolut aleatoriu (“Ghicitorile – nu? – lui Solomon…”) si in plus, fara intentie, uneori uita sa puna si semnul indoielii (?) dupa “nu” sau cel putin uita de intonatie.
2. Nunaticul este acel cetatean nurmentat care are mania de a insera (nu s-a putut determina inca algoritmul dupa care functioneaza) in fraze expresia “nu stiu…”. In cazul lui, el ar spune textul de mai sus in felul urmator.
Ghicitorile lui Samson – nu stiu… – se transforma si ele in – nu stiu… – intrebari cu miza capitatala: viata. “Din cel ce mananca a iesit – nu stiu… – ce se mananca si din cel tare a iesit – nu stiu… – dulceata.” Pai, – nu stiu… – o suta de ani sa se fi chinuit expertii in – nu stiu… – cimilituri si hackerii decodificatori ai egiptenilor si – nu stiu… – tot nu ar fi ajuns – nu stiu… – la nici un rezultat. Dar pe cat a fost Samson de tare cu – nu stiu… – rebusurile, in fata Dalilei s-a prezentat – nu stiu… – cu lectia neinvatata. A anagramat – nu stiu… – expresia ROB al patimii, iesindu-i cuvantul ORB.
Desigur, si intre nunatici sunt unii mai afectati decat altii. Cei mai afectati au predispozitia de a incepe si/sau a sfarsi fraza cu “nu stiu” (“Nu stiu, ghicitoarea lui Solomon…”).
SOLUTII
Nu poti interzice nimanui sa consume ceea ce-i place. Traim intr-o tara libera, totusi…
Insa poate ar fi o idee sa raspunzi pe moment nonanbulilor cu “BA DA!” imediat ce ei baga cate un “nu?”…
Iar nunanticii ar fi bine intampinati cu atitudinea “Daca nu stii, cum ma poti invata pe mine?!”
Nu? Nu stiu…
