Era vineri. Vinerea trecuta. Mergeam spre casa fericit. Linistea din tumultul muzicii…
Suna telefonul. Ceva numar nestiut. In mod normal nu as fi raspuns. Observ insa ca e numar de fix. “Probabil or fi de la permise” imi zic… Asadar, dand dovada de o bunavointa putin intalnita, dau muzica incet si raspund la telefon.
– Buna ziua!
– Bună-i!
– De la cabinetul stomatologic va sunam. Stiti, a trecut un an de cand ati fost pe la noi…
– Ooooo! Asta este farsa de la Daniel Buzdugan, radio nu stiu care! Nu cred eu din astea! Si nici macar nu-i ziua mea…
– Hmmm. Acuma daca vreti sa credeti bine, daca nu… Este decizia dvs, faceti cum credeti.
Dupa putina cugetare imi dau seama ca prefixul numarului de pe care suna este acelasi cu prefixul judetului in care vietuiesc. Cum susnumitul nu vietuieste in acelasi judet cu mine, “dau cu seama” ca n-o fi gluma.
Asa se face ca pentru prima data in viata mea voi merge de buna voie (adica fara sa ma doara nimic) pe la dinţar. Ca doar nu-s masina! Doar masina o duc periodic pe la doctorul ei la control fara sa ma cheme el…
Intreb si eu:
– Cum sa nu le zic michiduţe cand telefoanele sunt unelte cu succes aducatoare de vesti negre?
– Cand eram mic, la gradinita, era un joc “omul negru”. Ca sa ma tem si eu de asemenea, ar fi trebuit sa-l numeasca “Omul alb”.
– Nu puteau lasa pana cu o zi inainte?! Si sa ma sune atunci: “Veniti maine la control!”. Sau nu si-au dat seama ca daca ma suna cu o saptamana inainte imi fac zile negre si nopti albe?
Fi-va oarecum…
=))) valeuu m-asteapta si pe mine …….
Am scapat. Viu, intreg, nevatamat. :)
Si eu fusei pe la dentist si trebue sa mai merg.Mici probleme nu grave. :P