“Speranţa moare ultima”. Correct!

Precis ai auzit sau chiar ai spus si tu vorba asta: “Speranta moare ultima”.

Cand se spune vorba asta? Cand ti-ai mobilizat intrega fiinta intr-un anume proiect care parca-parca numa’ si numa’ nu vrea sa mearga cum trebuie si/sau cum ai vrea. Atunci strangi din dinti si scrâşneşti din pumni zicand: “Speranta moare ultima!”. In ciuda tuturor evidentelor, speri ca totusi la capat va fi bine. Te chiar incapatanezi sa speri. Oare o fi buna incapatanarea asta?

Vreau sa spun ca sunt de acord cu vorba asta! Dar ca de obicei, am de facut vreo cateva precizari:

1. Speranta moare ultima. Dar moare. Sec! Dar si lucrul acesta il spune vorba: speranta moare. Correct! Poate e bine, poate e rau… Dar moartea nu-si pierde niciodata speranta, sa stii.

2. Speranta moare ultima. Ultima, adica dupa tine. Si mai sec! Adica, de cate ori iti moare cate o speranta, mai inainte de aceasta ai murit TU, ceva din tine. Pentru ca speranta moare ultima. Correct! Si nu stiu daca e e de bine sa mori din cand in cand sau e de rau…

3. Speranta moare ultima. Correct! Ba mai mult de atat, cateodata (sau de multe ori) speranta ucide prima. O fi bine, o fi rau? Vorba indianului: multa speranta, multa dezamagire.

Sadic, stiu… Dar asa e. Cand mai folosesti vorba asta, aminteste-ti si aceste trei precizari.

Dar la urma urmei, daca intrucat speranta moare ultima, atunci chiar merita sa traiesti cu speranta!

Comentarii Facebook

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

 

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.