Task (aproape) imposibil

Disclaimer: text despre baieti. Pot citi si fetele, e frumos sa aiba un motiv de amuzament in plus.

Sunt unele lucruri in viata asta pe care doar fetele le stiu face. Le pot face si baietii, dar nu le stiu face. Ei le fac pe bajbaite, pana la urma iese cum iese.

De exemplu, era o problema de logica: “Ai o bucata de prajitura care trebuie taiata in 8 bucati egale facand doar 3 taieturi. Cum faci taieturile”?

Raspunsul era: una pe la mijloc orizontal si apoi inca doua taieturi in + sau in x (functie de creativitatea fiecaruia).

Pana nu demult am crezut ca taierea aceea orizontala este pura fictiune; nu mi-am imaginat ca asta s-ar putea face si practic. Mult uimitu-s-au ochii mei cand au vazut infaptuindu-se pe viu o asemenea minune!

Dar nu despre asta vreau sa vorbesc acuma, ca doar nu te obliga nimeni sa faci una ca asta.

Este un anume task recurent pe care trebuie sa-l faci din cand in cand. Atata ca nu stii cum. Daca ai fi fata, ai sti! Este chiar frustant. Constientizezi ca de putut ai putea, treaba e ca nu stii! Daca te-ar pune sa dezapezesti 27 de locuri de parcare, n-ai avea nici un dubiu cum se face.

Insa cu asta este lucru complicat.

Amani cat amani acest task; din pricina ca este complicat nu tare iti vine sa te apuci de el. Dar pentru ca se apropie due date-ul, musai va fi sa te apuci intr-o zi si de trebusoara asta.

Recomand sa-ti iei o zi de concediu, ca sa poti lucra in tihna fara sa te grabesti. Sau poate prinzi o zi libera de la serviciu.

Bun. Te trezesti dimineata. Vrei sa te apuci de el. Stii ce? Mai bine micul dejun prima data, ce-i sigur e sigur.

Inainte de ate apuca de treaba, pune-ti telefoanele departe,  ca sa nu te deranjeze. Din aceeasi pricina, vei observa ca si muzica te deranjeaza! Foarte, foarte rar se poate intampla una ca asta… YMess, Skype? Nici vorba!

Cand in sfarsit te apuci de treaba asta, constati ca ti-ar trebui cel putin 2 perechi de maini. “Bine ca au doar 4 colturi; de data asta nu mi-ar face placere sa fie in stea” iti zici.

Din pacate nu ai 4 maini (ba din fericire! Iti dai seama cum ai aparea cu 4 maini?!). Te ajuti cu dintii cat poti, dar tot complicat e. Termini cu doua colturi, cand crezi ca aproape ai terminat si cu al treilea, constanti ca primele doua au fost taaaare jucause. S-a resetat totul. Pfffffff, si mai este una mai mare! Si o gramada de nasturi!

Este vremea sa faci pauza de masa. Nici nu poti manca linistit. “Trebuie neaparat sa termin cu taskul acesta azi!” iti repeti mereu. Mesteci meditand: “Mă, da’ fetele de unde stiu?! Or fi ceva video tutoriale secrete, dar n-am gasit nicaieri. Sau cel mai probabil asta se transmite din mama in fiica prin viu grai. Si cum fetele sunt tainice…. Ehhh… secrete de-ale lor…”

Iti amintesti vorba lui Audrey Hepburn: “Nothing is impossible, the word itself says ‘I’m possible’!” Iti recapeti optimismul si cu forte proaspete te intorci la munca, ca doar-doar iese cumva.

Termini cu aia mica. Wow! Minunata treaba! Incepi cu cea mare. Aceeasi poveste, doar ca mult mai complicata. De cate ori ti se pare ca ai terminat, colturile te conving ca “Punct.” rimeaza cu “Si de la capat!”. Calm, nu te ‘nerva!

Faci ce faci, dupa ce incurci de cateva ori si nasturii (ca doar lucrezi la bec deja – s-a inserat fara sa bagi de seama), o scoti la liman.

Un duş dupa atata osteneala este nu doar binevenit, ci obligatoriu.

Iar dupa duş, odihna placuta in asternuturi noi! Ca doar toata ziua te-ai ostenit cu schimbatul lor! Pentru ca (nu-i asa?) cum iti asterni, asa dormi! Somn dulce, baiete!

PS. Nu, nu-ti imagina ca data viitoare o sa fii mai indemanatic. Doar o fata stie asa ceva…

Comentarii Facebook

8 Comments

  • @Irina Agripina: trebuie sa recunoastem din cand in cand. Azi am fost eu la rand…

    @Adi: da, mah, da…

  • Hai că nu-i chiar aşa complicat. Eu pot, dar am nevoie de spaţiu. :)) După ce bagi primele două colţuri nu le mai laşi… Prinzi şi scuturi până când aleatoriu – după cine ştie ce algoritmi genetici – sare ea la loc.

    Şi ce mai contează dacă inside e un X? :>

  • Nu-i vorba de putinta/neputinta. Normal ca poti. Dar stii?

    Iti iese pana la urma, dar ai tu confirmarea ca faci ca la carte?

  • Am, da.

    Conform Comunicatului de la Praga din 19 mai 2001 vizând caracterul de permanenţă a educaţiei (individul trebuie să se perfecţioneze pe tot parcursul vieţii) am făcut şi eu cursul de perfecţionare.

    În urma parcurgerii celor 7 module am participat la evaluare prin platforma online, apoi un examen scris şi prezentarea unui potrofoliu. Ţineţi pumnii. Urmează proba practică!

    Cu suplimentul la diplomă voi dovedi că pot să fac treaba asta oriunde în UE conform Convenţiei de la Lisabona, Declaraţiei de la Sorbona şi Bologna.

    Astea da cunoştinţe aplicabile, nu doar teoretice!

    No, amu îi bine?

  • Ai uitat sa spui ca esti si formator, deci ne-ai putea invata si pe noi… Cred insa ca acel curs era despre alte domenii. :p

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

 

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.