Asa se zice, nu? Cand vrei sa iesi in pauza si te gandesti ca ar trebui sa stie si ceilalti, spui: “Ma duc pana in oras”.
Nu-s de acord! Ma rog, nu-s prea de acord cu vorba asta.
Este fascinant sa fii misterios, insa uneori este util sa definesti lucrurile precis. Daca lucrezi in Arad, de exemplu, ar fi mult mai precis ca atunci cand iesi in pauza sa spui “Ma duc pana in Arad”. Vezi, cat de frumos ar fi!
Daca as zice eu “Ma duc pana in oras”, poate ca imi vine sa ma duc pana la Brasov (care-i hăt, hăt… departe). Si-apoi sa apar [este o saptamana la birou si daca sunt intrebat cum de am lipsit atata sa spun “pai, nu v-am zis ca ma duc pana in oras?! Brasovul nu-i oras?!”. Cat de bine ar putea fi, a?
Asa am patit odata cu un tovaras de munca. Era intr-o vineri, ultima zi a lui de munca (se muta la o alta firma). Pe la amiaza ne anunta: “Ma duc pana in oras”. La care noi: “Bine!”. In timpul cat a fost “pana in oras” i-am pregatit si noi cadoul (ca asa se face, nu?). Atata doar ca n-a mai venit… Correct! Ai ce zice? Doar el stie in ce oras a fost…
Sau alta vorba inrudita cu asta: “Ne vedem joi la ora 19:00”. Ce frumos! Ai definit precis ora. Respecte. Doar ca joia putea fi oricare joie din an. Merg acolo, trece sfertul academic, intorc. O sa zici: “vezi daca nu te incurci cu michitutele?! nu mai bine sunai inainte?!”. Eiii, stai linitit! Am sunat, dar cine raspunde la astfel de telefoane importante?! Si-apoi, o ora pierduta dintr-o zi, poate ca pentru altii nu e cine stie ce, nu mai facem caz din asta… Sau poate ca daca mi-as fi fortat intuitia, poate imi dadeam si eu seama ca te-ai referit la joia de dupa Miercurea Ciuc. Nah, fie… Doar eu sunt de vina, nu altăcineva.
Si inca una: “Venim la voi de Pasti!”. Foarte frumos! Va asteptam cu drag! De cativa ani! Este mai interesant asa… Daca ar fi spus si anul (de exemplu 2027), ar mai fi pierit din mister. (Ca o paranteza: Pastele Cailor chiar exista!)
Nah, zi si tu! As putea fi de acord cu asemenea vorbe imprecise?!
