Se intampla in Sighisoara, intr-o duminica, anul Domnului 2012.
Impreuna cu 4 tovarasi loviti de foame, cautam un loc unde sa putem sa ne rezolvam aceasta problema. Astfel am trecut pragul restaurantului/pizzeriei Perla, unde am provocat o serie de necazuri. Ne cerem public scuze pentru acestea, pentru ca asa-i frumos, nu-i asa?
In plus, chiar nu merita sa scapam ocazia de a face putina reclama localului.
Asadar:
1. Personal imi cer scuze pentru ca nectarul meu de piersici a suferit o mutatie genetica. Cand a ajuns la masa, persicile se transformasera in portocale. Scuze! Daca stiam ca fata tine neaparat sa-mi aduca de portocale, as fi cerut de portocale. Asa ar fi fost frumos.
2. Un tovaras isi cere scuze pentru ca a lasat sa inteleaga faptul ca si haina lui este flamanda. Fata, binevoitoare, s-a gandit sa-i toarne niste ciorba de fasole in gluga hainei. Sau poate ca a lasat haina in cale, nestiind ce ritualuri are in program ospatarita.
3. Ne cerem scuze pentru ca pe tot timpul cat am mancat nu ne-a venit ideea sa cerem un mop ca sa curatim ciorba cazuta pe jos. Nu ne dezvinovatim, dar crezusem ca cineva din personal va face asta. Ne-am inselat. Scuze!
4. Ne cerem scuze am asteptat scuze de la fata. Ea nu avea nici o vina. Noi incurcam pe acolo lucrurile, pare-se.
5. Tovarasii se scuza pentru ca au mancat ciorba taraneasca si ciorba de fasole arborand niste expresii care denotau cel putin “am mancat si mai buna”. Asa-s ei, sinceri. Dar isi cer scuze daca au suparat prin asta.
6. Un tovaras isi cere scuze ca nu a inteles ce cartofi sunt in ciorba taraneasca: nici albi, nici rosii… ci oarecum maronii. Isi cere scuze ca la un moment dat i-a trecut prin cap ca poate nu sunt curatati de coaja.
7. Ne cerem scuze ca nu am vrut sa lasam nici macar un leu in plus. Am considerat ca ciubucul tocmai s-a dus pe haina si pe jos.
8. Ne cerem scuze ca, poate, am lasat impresia ca nu stim socoti: nota de plata ne-a fost adusa cu 68 LEI. De fapt trebuia sa fie 63 lei. Daca stia ca suntem programatori, cred ca ar fi rotunjit la 64. Nu ar fi fost nici o problema. De asemenea ne cerem scuze (again!) ca ne-am asteptat sa-si ceara scuze.
9. Ne cerem scuze ca am cerut factura. A fost un proces anevoios, am asteptat oarece timp dupa ea, dar macar asa si-a dat si ea seama ca platisem cu 5 lei in plus.
10. Ne cerem scuze ca am trecut pragul pizzeriei/restaurantului. Promitem ca nu se va mai intampla. Pai, nu-i asa? Cu ce tupeu intram noi acolo ca sa le stricam pacea si linistea?! Noh, scuze, scuze!
La sfarsit, am o propunere pentru coducerea boldului ăluia: sa-si extinda putin serviciile, domnule! Pe langa chestii de mancare, sa vanda si detergenti pentru haine. Ar fi o afacere prospera pentru ei: vine omul, ii dau sa manance atat clientului cat si hainelor de pe dansul… Apoi, evident, va fi suficient de motivat sa cumpere si detergent.
No, nici macar nu cer nimic pentru idee. Oricum, pizza vegetariana a fost buna!
PS. Speram ca nu am necajit-o pe fata. Ar fi chiar primejdios sa superi o fiica de-a lui dracula. La par era neagra, neagra (vopsita), ceea ce ne-a facut sa ne intrebam daca nu cumva este sub acoperire…
si eu imi cer scuze ca nu m-am dus la celalalt restaurant Pub nush cum. Dar dat fiind ca omu invata cel mai bine din greselile lui, promit ca data viitoare aleg pub-u, nu perla, nu de alta, da nu-s la statutu in care sa imi permit perle d-astea.
Ce ii cu povestile astea, fata era nesimtita clar. Punct.
Da suntem smeriti si meritam sa primim scuze cand primim o palma pe obrazul drept.Doamne scuza-ne!!!Ce ne-am departat de invatatura de pe munte.Asa sunt si eu.Doamne miluieste-ne.
Sa fim miluiti!