Gara-i gară

(Titlu pus doar asa. In loc de “leru-i ler” care cred ca v-a iesit pe urechi zilele astea)

In gara. Am adus om la tren. (Apropo, ati observat ca e mai fain sa astepti oameni la tren decat sa-i duci la tren?)

Cumpara bilet. Toate clare pana se uita unde a primit loc.

– Vagonul 431, zice.

Bine de stiut ca n-am mai mers cu trenul din februarie doua mii nu stiu cat (acuma-s 3 ani). Nici cu tramvaiul.

– 431??? zic. Iti dai seama ce lung tren, n-are cum, mah! Precis ii ceva greseala… N-o sa ai loc deloc. (Drept sa spun, am incredere cat de cat in informatica. Dar cicalesti omul, daca-i om fain. Daca nu-i fain, ii dai pace…)

Telefoane, chestii, socoteli. In cele din urma se hotaraste sa mearga la Informatii. Ultima optiune, intrucat nimanui nu-i face placere deosebita sa vorbeasca cu căpcăunele!

– Sa intrebi si al catelea vagon este in tren. Eu zic ca ar trebui sa fie primul, altfel geaba ai luat bilet la clasa întii.

Vad ca gara s-a schimbat. E mai faina decat altadata. Dar m-am gandit: macar sa se fi schimbat si oamenii… Daca nu, sa vezi  cum vine acesta de la Informatii cu suturi in fund, fulgere si traznete dupa el.

Asteptam infrigurat. La propriu! E totusi decembrie…

Vine razand. Zic:

– Nah? Scapasi?

– Pai, ce?… S-a amuzat si ea oleaca. (oleaca == un pic, da? atunci de ce nu se scrie “o leaca”?!)

Fain. S-au (pre)schimbat si oamenii odata cu gara. E bun!

Pana sa vina rapidul cela pe care il asteptam, vine o locomotiva, se duce la un tren care avea locomotiva (din greseala, inteleg) in celalalt capat. Tot m-am gandit se cum intorc trenurile in gara. Cu intoarcere din trei miscari, stiam sigur ca nu. Am aflat. Ii pune locomotiva in celalalt capat.

Ma fac util:

– Dă-i, dă-i, dă-i! Aşa! Stop! Inca un lat de palma! (prin semne, ca-i mai eficient de data asta). Dă-i ca merge! Inca 2 milimetri!

POC!!!!! Nah, nu mai merge…

Soferul de tren imi trage multumitor din ochi.

Si-acuma vine unul din acela care tot da cu un ciocan in rotile trenului (N-am inteles niciodata de ce si pentru ce. Am inteles ca nici ei nu stiu). Vine sa lege vagoanele de tren. Distanta dintre mine si locul actiunii se miceste la limita:

– Pot sa ma uit si eu? N-am vazut in viata mea cum se leaga trenurile!
– Poti.
– Interesant. Aia din mijloc, aia mai serioasa, aia tine vagoanele legate.
– Da. Si strang filetul asta (cat mana de gros, mah!) ca sa se faca mai scurta, sa nu sara.
– Dar furtunele astea ce-s?
– Astea de pe-o parte si de pe alta sunt pentru frana trenului.
– Aaaa, ca si vagoanele pun frana, nu numai locomotiva. (Si atunci de ce se opreste asa greu trenul?!)
– Si cablul asta este pentru curent. Lumina si caldura. Ca acuma (si se lumineaza la fata ca de o mare cucerire tehnologica) nu mai sunt vagoane din alea cu aburul acela. Acuma se incalzesc electric. :>
– wow! Deci prin furtunul ala circula curent.
– Da. Pe locomotiva este un generator…
– Si cati volti are?
– Apăi, asta dracu’ mai stie… (la michidute stiam si eu ca se pricepe).

Trenul se pregateste sa plece. Nenea se urca si el pe scara primului vagon. Il salut respectuos cu mana. Imi raspunde la fel. Si bucuros!

Mergem sa asteptam rapidul. Linia 2. Problema existentiala: din ce parte vine? Dupa putina meditare, am stabilit:

– Din colo vine. Ca doar nu vine pe contrasens. Ca nu suntem in Australia!

Aia de vorbeste de se aude in toata gara ne anunta ca va avea intarziere de 15 minute.

– Auzi! E aia cu care am vorbit la informatii, imi zice omul surazand. Vezi ce-am facut acuma???
– Sa stii ca o sa trec pe la informatii cand plec ca sa vad daca intr-adevar ai fost.

In paranteza: Nu mai canta in gara “Iancule mare, Iancule tare, tu fii cu noi!” inainte sa vorbeasca. De ce? Era invocatie a mortilor? Totusi parca nu ai fost in gara, daca nu auzi si aia.

Si inca ceva: Vorbeste normal. Cand eram mic, eram convins ca vorbesc robotii (roboatele, in fine). Dupa ce am crescut, mi-am dat seama ca nu-s roboti, ci doar se tin de nas cand vorbesc. Acuma vorbesc normal.

Vine rapidul! Cam incet vine. Vagonul 431… Pff.. Imi dau seama ca mai bine era sa intrebe si ce culoare este.

– Drum bun! (De ce nu se spune “Cale ferata buna”?)
– Multumesc!

Poposesc pe la Informatii.
– A venit unul sa intrebe despre vagonul 431?
– Daaa! (Si imi dau seama ca rasul nu este interzis nici la serviciul ei :D)
– Si a intrebat si al catelea vagon din tren este?
– Da, da.
– Cand ati anuntat ca trenul are 15 minute intarziere, a zis: “Nah, vezi ce am facut? Am intrebat al catelea vagon este. A zis ca printre primele. Acuma a sunat, a vazut ca nu-i asa. Si a oprit trenul ca sa schimbe vagoanele!” Ne-am dar seama ca sunteti de treaba. Doar m-am abatut pe aici ca sa va salut.

I-am cerut scuze pentru deranj (a zis ca asa deranj sa tot fie) si i-am urat serviciu usor. A multumit frumos.

Comentarii Facebook

4 Comments

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

 

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.