• RSS
  • Delicious
  • Digg
  • Facebook
  • Twitter
  • Linkedin
  • Youtube

Întreabă-L!

AlexB marți, 26 iulie 2011, 21:31 un comentariu

Saul si David. Doi tineri simpli: unul luat de la cautarea unor magarite, celalalt chemat de la pazirea unor oite. Amandoi ajung imparati, lucru pe care nici unul din ei nu-l visase (si nici nu-l vizase).

Amandoi ajung in unele circumstante ale vietii sa-L intrebe pe EL. Saul intreaba de doua ori: de prima data nu i se raspunde pe moment, a doua oara nu i se raspunde deloc (si-atunci se hotaraste sa-l intrebe pe dracu’).

Prin contrast, despre David am gasit 7 (ce mult imi place acest numar!) versete in care Il intreaba pe EL si de fiecare data i se raspunde prompt!

Oare de ce?

Conteaza in fata LUI omul care intreaba? Conteaza ce intrebi? Conteaza CUM intrebi? Pentru a ti se raspunde trebuie sa indeplinesti ceva conditii? Sau sunt (si) intrebari la care EL raspunde neconditionat? Sunt intrebari nebune la care EL nu raspunde deloc? Exista un “timp de har” in care EL iti raspunde, timp care expira la un moment dat? Il poti săcâi punand aceleasi intrebari? Trebuie sa fii initiat pentru a vorbi cu EL? Sau se poate ca EL sa-ti raspunda si tu sa nu auzi?

Iata mai jos versetele la care ma refeream:

Saul:

Si Saul a intrebat pe Dumnezeu: “Sa ma cobor dupa filisteni? Ii vei da in mainile lui Israel?” Dar in clipa aceea nu i-a dat nici un raspuns. (1Sam.14:37)

Saul a intrebat pe Domnul si Domnul nu i-a raspuns nici prin vise, nici prin Urim, nici prin proroci. (1Sam.28:6)

David:

David a intrebat pe Domnul si a zis: “Sa ma duc si sa bat pe filistenii acestia?” Si Domnul i-a raspuns: “Du-te, bate pe filisteni si izbaveste Cheila.” (1Sam.23:2)

David a intrebat iarasi pe Domnul. Si Domnul i-a raspuns: “Scoala-te si coboara-te la Cheila, caci dau pe filisteni in mainile tale.” (1Sam.23:4)

Si David a intrebat pe Domnul: “Sa urmaresc oastea aceasta? O voi ajunge?” Domnul i-a raspuns: “Urmareste-o, caci o vei ajunge si vei izbavi totul.” (1Sam.30:8)

Dupa aceea, David a intrebat pe Domnul: “Sa ma sui in vreuna din cetatile lui Iuda?” Domnul i-a raspuns: “Suie-te.” David a zis: “Unde sa ma sui?” Si Domnul a raspuns: “La Hebron.” (2Sam.2:1)

David a intrebat pe Domnul: “Sa ma sui impotriva filistenilor? Ii vei da in mainile mele?” Si Domnul a zis lui David: “Suie-te, caci voi da pe filisteni in mainile tale.” (2Sam.5:19)

David a intrebat pe Domnul. Si Domnul a zis: “Sa nu te sui; ci ia-i pe la spate si mergi asupra lor in dreptul duzilor. (2Sam.5:23)

Pe vremea lui David, a fost o foamete care a tinut trei ani. David a intrebat pe Domnul, si Domnul a zis: “Din pricina lui Saul si a casei lui sangeroase, pentru ca a ucis pe gabaoniti, este foametea aceasta.” (2Sam.21:1)

Analizand versetele si contextul in care apar, am putea ajunge la urmatoarele concluzii: Da, trebuie indeplinite unele conditii pentru ca EL sa-ti raspunda (in primul caz al lui Saul, era vorba despre o incalcare a unui legamant). Da, poate exista un timp cand chiar daca intrebi, EL sa nu-ti mai raspunda (Saul ajunsese prea departe).

Daca ne uitam si la David intelegem ca EL doreste sa-L intrebam, Se bucura sa ne raspunda. Nu Se supara daca nu intelegem din prima sau daca dorim sa fim siguri ca am inteles bine (“David a intrebat iarasi”) si de asemenea ne raspunde daca Ii cerem detalii. Nu totdeauna raspunsul LUI este afirmativ. EL ne raspunde si cu “Nu”, pentru ca pur si simplu EL stie o varianta mai buna. (vezi 2 Samuel 5:23). Cand EL raspunde cu “Da” sau da o porunca in raspunsul Sau (ex. “Suie-te”), in acel “da” sau in acea porunca EL include si o fagaduinta. (ex. “caci voi da pe filisteni in mainile tale”).

Mi-au mai atras atentia doua versete:

David a dat lucrurile pe care le avea in mainile celui ce pazea calabalacurile si a alergat la sirurile de bataie. Cum a ajuns, a intrebat pe fratii sai de sanatate. (1Sam.17:22)

Ahimelec a intrebat pe Domnul pentru el, i-a dat merinde si i-a dat sabia lui Goliat, filisteanul.” (1Sam.22:10)

Stiu. Orice om poate vorbi cu EL. Insa, la fel de adevarat este ca EL doreste sa urcam in fiecare zi o treapta mai sus in cunoasterea Sa.

Se observa aceast progres si in viata lui David. Prima data isi intreaba fratii mai mari despre lupta, pe urma cere sfatul LUI prin intermediul unui preot, iar la urma Il intreaba direct pe EL. Nu-ti face pacate: nu consider ca sfatul fratilor mai mari nu este folositor, nu zic ca sfatul preotului nu trebuie urmat.

Dar totusi, ca o intrebare de meditatie: Te multumesti doar cu ce iti spun fratii mai mari? Te marginesti sa asculti doar ce-ti zice popa/preotul/pastorul?

EL doreste sa-L intrebi! Lasa Cuvantul sa-Si spuna cuvantul!

PS. Andreea, multam fain pentru statusul de pe fb. Vezi ca pui omul pe ganduri? :p

   

Comentarii Facebook

Doar un comentariu... Comenteaza si tu!

  1. Ester spune:

    Frumos AlexB:):)