Am reputatia (unii are zice ‘proasta reputatie’) de a ma lega de ortografie si punctuatie. Da, mi-a placut gramatica, probabil si pentru ca in esenta este matematica pura. Sau poate pentru ca in domeniul in care lucrez ghilemele si alti paduchi de pe tastatura conteaza mult…
Din pacate, ceea ce am zis de multe ori, ca scrisul anapoda de pe mess ne va afecta negativ in viitor se adevereste. Priviti diploma de mai jos.
Scrie pe ea asa: DIPLOMA Se acorda domnului(-nei) … de la … pentru implicarea in calitate de membru in proiectul Pamant si soare cu bune si rele.
Vin eu si intreb: Oare unii chiar au crezut ca ghilimelele sunt daunatoare? Daca da, fie-i rusine lui Buzdugan pentru asta!
Trecand peste faptul ca nu am inteles de ce “Pamant” scriem cu P mare, iar “soare” cu s mic, analizand textul de mai sus, sunt pus in urmatoarea dilema: Cui se aplica “cu bune si rele”? Disecand, gasesc urmatoarele cazuri:
1. Pamant si Soare cu bune si rele (si Pamantul, si Soarele)
2. Sau oare se aplica doar Soarelui? Pamantul o fi bun?
3. Sau se refera la membru ca e cu bune si rele?
4. Sau oare calitatea [membrului] sa fie cu bune si rele?
5. Ori implicarea a fost cu bune si rele? Stiu ca este vorba “a te implica cu tot sufletul”…
6. Dommnul/doamna cu bune si rele… toti avem si bun, si rau. Consolarea canibalilor: in orice om gasesti si ceva bun!
7. Sau poate acordarea dipomei s-a facut cu bune si rele…
Despre Diploma nu avem cum sa punem insa aceasta intrebare.
Care dintre ele sa aleg??? Intuitia, contextul si bunul simt imi spun ca probabil prima varianta.
Acest incident mi-a amintit despre un text biblic.
Isus a raspuns: “Adevarat iti spun ca astazi vei fi cu Mine in rai. ” (Luca 23:43)
Unii (si majoritatea inghite fara sa cerceteze) scot acest text din context si il fac pretext. Concluzia? Omul cand moare merge in rai sau in iad!
Insa, pentru o buna integelere, orice text biblic trebuie studiat textual, contextul si istoric. Le luam pe rand:
1. Text. In original Biblia a fost scrisa fara punctuatii si cuvintele de legatura. Asa ca acel verset in original arata ceva de genul “Adevarat iti spun astazi vei fi cu Mine in rai”. Adaugand semne de punctuatie putem ajunge la “Adevarat iti spun: astazi vei fi cu Mine in rai” sau “Adevarat iti spun astazi: vei fi cu Mine in rai”. OK… iata ca doua puncte conteaza mult. Dar unde le punem? Doar dupa text nu ne putem da seama de data asta. Dar sa ne uitam la context.
2. Context. Biblia nu poate fi citita ca si Mersul Trenurilor. (Ba se poate! Dar ne duce trenul…) Unele versete le completeaza pe altele, este un tot unitar, nu se contrazice. Daca ne uitam in Biblie vom vedea ca Biblia spune ca omul moare, spune ca in moarte omul nu stie nimic, numeste moartea somn. Apoi vorbeste despre o zi a invierii, o zi a judecatii si dupa asta oamenii sunt impartiti: unii pentru viata, iar altii pentru moarte, moartea a doua o numeste Biblia. Daca omul ar merge in cer/iad cand moare, intreb: ce rost mai are invierea? ce rost mai are judecata?!
3. Istoric. Da, Isus a promis ca va merge in cer si va pregati locuri celor ce-L urmeaza. (Ioan 14:1-3). Dar tot asa de bine ii spune Mariei in dimineata invierii: “Nu ma tinea; inca nu M-am suit la Tatal Meu”. (Ioan 20:7). Il vom face noi mincinos pe El? Deci in ziua crucificarii El nu Se suise la Tatal. In plus, sa nu uitam ca taharul pe cruce nu L-a intrebat cand va fi in cer. Insusi talharul zicea “adu-ti aminte de mine cand vei veni in imparatia Ta”. Adica, la sfarsit de istorie pamanteasca.
Hmm, daca lipsa unor ghilimele pe o diploma nu ni se pare mare lucru, iata ca uneori punctuatia gresita duce la mari errori… Si asa stie aproape toata lumea crestina: omul cand moare merge in cer. De unde au scos-o? Mie mi se pare totusi ca se aude un susur de pe primele pagini ale Genezei… cineva a zis acolo: “Hotarat ca nu veti muri!”.
