Spiritul de turma sau ratiunea oii

Am primit cam de o saptamana si ceva urmatorul mass de la multe persoane.

Dragi Romani haideti sa nu ne mai lasam calcati in picioare de benzinarii MILIARDARI si sa-i facem sa vada ce inseamna sa piarda bani. Dupa asta pretul benzinei/ motorinei va SCADE. SA NU INTRE NIMENI IN NICIO BENZINARIE – pe 17-18-19. ianuarie. sa mergem cu RATB, cu bicicletele sau pe jos , sau alimentati inainte . Amintiti-va de 21-22 DECEMBRIE 1989 SI INCERCATI SA FACETI LA FEL. DATI MAI DEPARTE ACEST MESAJ SA AJUNGA LA TOATA TARA. Veniti romani sa cerem dreptul. scz de mass am primit ji io

Nu vreau sa fac de data asta o analiza critica si/sau gramaticala a textului, dar nici n-as trece mai departe fara sa amintesc doua lucruri:

– chiar nu a observat nimeni urmatorul viciu de logica: dupa ce zice ca in zilele nu stiu care sa nu alimentezi pentru ca sa-i falimentezi, adauga amendamentul “sau alimentati inainte”?!

– oare din ce cauza cei care mi-au trimis acest mesaj erau in marea majoritate NEsoferi?  simpla coincidenta?

INSA acum vreau sa ma opresc la acel post scriptum care insoteste de obicei un mass de succes: “scz de mass am primit ji io”.

Adica va sa zica simte ca nu face ceva bine, ceva pentru care trebuie sa-si ceara scuze, dar totusi il trimite. De ce-l trimite? Doar pentru ca literele nu-s pe bani (din pacate…)?

Raspunsul este simplu, tot acolo zice: “Am primit si eu”. Si daca a primit si el/ea (si mai ales daca mai si scria ‘da mai departe. daca nu dai mai departe nu ai inima’), atunci s-a simtit constrans(a) sa trimita mai departe… Halal simt al datoriei…

Spiritul de turma, ratiunea oii: asta-i marea problema de fapt. S-ar putea zice ca e inutil sa criticam astfel de lucruri marunte. Dar lucrurile mari sunt facute din lucruri mici. Si asa se face ca acest spirit de turma se dezvolta din ce in ce mai mult la unele persone, el neramanand la acest stadiu inofensiv.

Daca analizezi putin oamenii si imprejurarile vei obeserva ca in fiecare colectivitate sunt unii cu personalitate puternica, cei care dau tonul, cei care discuta problemele. Si mai sunt lingăii, pupincuriştii: acestia de obicei se cred prieteni mari cu cei din prima categorie.

Acestia din urmă, acestia cu ratiunea oii,  prefera (voluntar sau nu, constient sau mai putin constient) ca altii sa mestece pentru ei si ei sa primeasca de-a gata. De obicei tac in public, sau cel putin nu-si dau cu parerea pana cand nu stiu opinia celui care le stie mai bine pe toate. In plus si se cred asa de foarte prieteni buni cu ala ce conduce batalia incat zic ca ‘stii? gandim la fel!’.  Dulce amagire.

Din aceasta cauza, nu trebuie sa te miri ca daca a zis ceva in lispa ‘pretinului’ si cand va veni acesta cu alta parere, imediat isi schimba parerea, isi uita promisiunile. Nu prea ai ce-i face.  Asa e el. A avea pretentia de la el sa nu-si schimbe parerea sau sa-si tina cuvantul e echivalent cu a-i zdruncina existenta. Sunt derutati sunt cand lipseste pentru moment sau pentru o perioada ‘pretinul’. Atunci sa vezi! Jalnica priveliste, jalnice aratari…

Iata ce spune omul Iacob Coman despre ratiunea oii:


Deci, iata ca pupincuristul nu doar mananca ce a mestecat altul, ci poate chiar sa se simta confortabil mancand ce a digerat altul!

Dorinta mea pentru voi toti este sa lasati acest spirit de turma. De la cele mai mici lucruri (unde unii va dicteaza ce sa faceti: “trimite mai departe”), continuand cu cele mai mari (cand altii va inavata cum si cu ce sa va imbracati,  ce si cat sa mancati, la ce si cand sa va uitati, etc) si pana la cele mai importante (unde unii va dicteaza CE si CUM sa CREDETI), in toate acestea invatati sa ganditi! Vorba unui tovaras de serviciu: “sa gandim lucrurile ca doar nu suntem animale!”.

Stiu, e mai usor sa iei lucrurile gata gandite, fara sa-ti mai bati capul… dar merita?…

Iar daca cineva gaseste cu cale sa trimita mai departe tot ce prinde, foarte bine: este chiar folositor sa stim ca are inima… insa la fel de bine e sa stim ca nu are minte. Atat.

Comentarii Facebook

15 Comments

  • Inca unul:

    pe 17 aprilie yahoo se inchide din cauza a mai multe id-nefolosite. Acest mesaj a fost trimis de patronu yahoo,trimite-ti mai departe pentru a ramine inregistrat ,,, l-am primit si noi …..sry

  • E super articolul!!!

    Doar sa nu il aplicam fiecare altuia! Pentru ca ideile astea le-am auzit adesea sub forma de caracterizare a ALTOR biserici, grupuri ideologice, persoane etc.

    De exemplu, in cercul meu aud mereu: Citeste aici sau acolo si…nu mai pune intrebari. Dar nu s-ar recunoaste nimeni in descrierea de mai sus.

  • Daca auzi mereu “nu mai pune intrebari”, ciudat cerc ai… Oricum, pentru a evita unele confuzii si/sau interpretari tendentioase a ce am scris in ‘articol’ o sa revin cu inca unul pe aceasta tema. :)

  • LOL, ce spirit ofensiv ai.

    – daca ti se spune sa nu citesti si/sau sa nu pui intrebari, nu-i ciudat?! doar am zis ca e ciudat. atat. Sa inteleg ca tu nu consideri asa?

    – nu am zis ca nu am auzit. e drept, probabil in alte domenii (de ex, in unele cercuri, cu cativa ani in urma, unii imi ‘sugerau’ sa ascult doar muzica călâie)

    – si poate ca am comentat…

  • Ba da! Inclusiv cu muzica, doar se stie ca-mi plac melodiile razboinice. :D

    Si poti sa-l iei ca si apreciere faptul ca ti-am zis ca ai spirit ofensiv.

  • Foarte interesant tot articolul, dar ultima parte m-a dat pe spate. Si ce a zis I.Coman…Chiar trist sa traim intr-o lume “de oi”! Oi cu inima, nu avem nimic de comentat referitor la asta, dar mintea…lasa de dorit.

  • Daca spui cuiva: “ESTI O OAIE”, poate si sa se bucure, crezand ca e un compliment, luand partea pozitiva a oilor(de a tacea cand sufera)…daca spui “ESTI O CAPRA”, vai, s-ar putea sa o incurcam:P Asta e, suntem oameni, dar nu toti:) Majoritatea suntem animale…

  • Emil Cioran : “Singuratatea nu te va invata ca esti singur, ci singurul.” Doar asa putem scapa de turma… izolandu-ne!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

 

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.