Povestea dintelui – Partea 1

Pana ma mai gandesc eu ce sa scriu pe aici, cititi ceva ce am scris pe facebook cu ceva timp in urma…

Din viata unui dentist

by AlexB on Sunday, November 21, 2010 at 10:07am

Cabinetul il deschid la ora 9:00. La ora 8:59 ma suna cineva. Destul de speriat tipul, imi spune cine este, de unde are numarul meu si care-i este necazul:

“Azi noapte nu stiu daca am dormit 2 ore jumate din cauza unei ispite de masea. As vrea s-o scoateti. Daca as avea un patent la indemana as scoate-o eu!”

“Da… asta este in general reactia dupa o noapte nedormita. Ma indoiesc totusi ca ati reusi ceva cu patentul… Sa veniti la 14:30 sa va vad si sa speram ca o putem trata, nu sa o scoatem”

Imi zice: “Vin! Dar veti vedea ce n-ati mai vazut!”

Putin nedumerit ii spun: “N-o fi chiar asa. Dar vom vedea.”.

La 14:30 era prezent omul in cabinetul meu: “Eu sunt ala de azi dimineata. Am numarul dvs de la doamna cutare. Ati fost recomandat ca un dentist bun. Eu prin desntist bun inteleg si ca lucreaza cu omul ca si cu un lemn…”

WHAT??? Observandu-mi deruta continua: “…adica sa nu simt nimic. asa vreau!”

Atunci strig: “Corina! Adu-mi te rog bata de baseball! Domnul vrea sa nu simta nimic!”. Pacientul nu se arata prea incantat de idee…

Imi arata care e problema lui. In dreapta sus are o masea de minte cariata care-l supara. Caria e destul de urata.

Il intreb: “Cum de nu ati venit pana acum la medic?”

Fara nici o ezitare: “Ma tem de dentisti ca de moarte!”

“Pai, de ce?”

“Cand vad instrumentele astea imi amintesc de inchizitie…”

“Aaaa… Pai cred ca va temeti mai tare decat de moarte…” ii spun. Il intreb: “Si cum va doare?”

Zice: “Acuma nu ma mai doare! S-a speriat de dvs! Dar nu ma pacaleste ea pe mine!”

“Si ce sa facem cu ea? Putem sa incercam s-o tratam sau sa facem extractie. Daca o tratam, va trebui sa veniti de mai multe ori. Depinde de disponibilitatea ($) dvs… Este dintele dvs, dvs hotarati.”

Dupa ce si-a socotit lucrurile in cap, imi zice: “Haideti s-o tratam. Daca o scoateti parca vad ca nu-mi dati nici un leu pe ea…”

Zice: “Sa va arat ceva ce nu stiu daca ati mai vazut! Uitati-va jos pe partea stanga: am acolo o masea care mi-a crescut a 3-a oara! Aia care parca-i de vampir.”

Ma uit. Intr-adevar avea un premolar interesant acolo. Ii arat asistentului si celor 2 asistente. Ma gandesc sa-i chem si pe ceilalti, din cabinetul alaturat: “Corina, haideti sa vedeti ceva!”

Pacientul mi se incapataneaza insa: “Lor nu le arat!” si inchide gura. Dupa niste insistente, se milostiveste de ei.

Le arat ‘minunatia’: “Uite, un premolar supranumerar. Din asta nu vedeti in fiecare zi!”

Vadit deranjat de cuvantul “supranumerar”, imi spune scurt: “sa nu cumva sa-l scoateti! ala mi-l trebuie!” Ii spun “DA! Exact acuma voiam sa-l scot! Asa. Fara anestezie! Ce noroc ca ati intervenit prompt!”

In sfarsit ne apucam de treaba. Dupa ce i-am bagat instrumentele in gura, n-a mai putut bodogăni…

Dupa ce am terminat, il intreb: “Eiii, cum a fost? V-a durut?”

Zice: “Nu a fost ca si cu lemnul…”

Offf, si eu care credeam ca nu a simtit nimic.

Dar spre satisfactia mea, continua: “nu a fost ca si cu lemnul. A fost mai ceva. Ca si cu o piatra! Va multumesc!” Si a plecat urmand sa se intoarca luni.

PS. Stiti foarte bine ca nu-s dentist. Insa cam asta e povestea pe care probabil a povestit-o un dentist in seara negrei zile de 18.11.2010. Pacientul nu mai spune povestea cine este… :D

Am fost la film! =))

by AlexB on Sunday, November 21, 2010 at 11:04am

Si nu orice film, si nu ricum. De fapt am fost actor!

M-a trims dentistul sa-mi fac film la dinti… mi-a ramas trimiterea acolo, avea o denumire interesanta… ceva cu “paranoia nu stiu cum”.

Femeia de acolo mi-a spus ca daca am lantisor metalic sa-l scot si de asemenea sa opresc telefonul mobil… si intram “in camera 4”. Imi cam suna de domeniul Securitatii denumirea asta, dar nu-i zic. Poate nu-i place.

Imi da sa iau pe mine o chestie ciudata… In timp ce ma incheia la spate, intreb: “Si sabia? Unde-i?”

“Ce sabie?!”

“Pai, daca mi-ati dat platosa asta de soldat roman…” )

Am devenit un pic ingrijorat cand mi-a prins capul intr-un fel de menghina, dar ma asigura ca nu dureaza mult.

Intreb: “Dar nu ma aafecteaza negativ razele astea?”.

Zice ca nu.

“Dar atunci dvs de ce iesiti din camera?!”

“Musca cu dintii de aia. Sa fie perpendiculara pe dinti.” Altfel spus: “Mai taci!” )

Iese din camera, inteleg ca apasa pe ceva butoane, mi se invarte OZN-ul ala in jurul capului, apoi vine si-mi da drumul.

“Nah, ai patit ceva?”

“Nu…. dar parca am fost in ceva SF”.

“Asteptati 10 minute pe hol pentru rezultate.”

Aveau un tembelizor pe hol. Am urmarit cu ‘mare’ interes ceva ce se numea “Romania, fii sanatoasa” daca bine retin…

Comentarii Facebook

1 Comment

  • imi place cum povestesti…la asemenea lectura, nu prea poti sa stai ca lemnu, fara sa schitezi cel putin un zambet (ca ala e gratis);))

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

 

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.